Relatarea biblică despre crucificarea lui Isus descrie tortura intensă, cu bătăi, înțepături și cuie bătute în mâini și picioare. Conform credinței creștine, aceste răni ar fi fost imprimate miraculos pe pânza de înmormântare după învierea lui Isus, printr-o explozie de energie. Recent, o nouă analiză a Giulgiului din Torino – cunoscut și sub numele de Sfânta Sudariță – arată că detaliile crucificării ar putea fi istorice.

Un inginer de la Universitatea din Padova, Italia, a reexaminat mostre prelevate din țesătura Giulgiului în anii ’70, folosind tehnologii moderne. A descoperit particule de sânge care sugerează semne de insuficiență organica, traumă, boală și expunere la radiații. Totodată, s-au identificat materiale specifice Ierusalimului antic, indicând că sudarița ar putea proveni din acea regiune, nu din Europa, unde scepticii susțin că ar fi un fals medieval.

Un studiu recent a investigat mostrele de sânge prelevate în 1978 de pe Giulgiul din Torino, utilizând o bandă adezivă. Constatările sugerează prezența unor semne de boală, traumă și expunere la radiații. Totuși, experți independenți contestă aceste rezultate, susținând că sângele ar fi putut contamina pânza în ultimele 7 secole.

Giulgiul din Torino este o pânză de in de 4,2 metri lungime, pe care apare imaginea slabă a unui bărbat, crezut a fi Isus. Prima expunere publică a avut loc în anii 1350, într-o biserică din Lirey, Franța, iar unii cred că este un fals medieval.

În 1978, primele mostre au fost prelevate din Giulgiu, folosind bandă adezivă și un aspirator pentru colectarea prafului. Rezultatele inițiale nu au confirmat prezența sângelui.

Recent, profesorul Giulio Fanti de la Universitatea din Padova a reanalizat aceste mostre cu tehnologie modernă, identificând hemoglobină și două tipuri de sânge, A și B, indicând că pânza a fost folosită pentru o persoană cu răni sângerânde.

Au fost descoperite și urme de creatinină, indicând traumă. Un nou studiu susține că sudarița ar putea data de acum 2000 de ani, contrazicând o analiză din 1988 care o datase între 1260 și 1390 d.Hr., considerând-o un fals medieval.