Persoanele care folosesc sobe sau șeminee pe lemne trebuie să știe că lemnul proaspăt tăiat nu poate fi ars imediat. Legislația europeană impune un nivel maxim de umiditate pentru a reduce poluarea, iar utilizarea lemnului umed scade eficiența sobei și poate deteriora coșul de fum. Prin urmare, lemnele de foc trebuie uscate și depozitate corespunzător timp de mai multe luni, sau chiar ani, înainte de a fi folosite.
Lemnul proaspăt tăiat conține între 40% și 50% apă. Conform normelor europene privind emisiile de poluanți, umiditatea acestuia trebuie să scadă sub pragul de 25% înainte de ardere, pentru a limita fumul și particulele fine eliberate în atmosferă. Experții de la Stihl recomandă o perioadă de uscare de cel puțin 250 de zile, însă, pentru siguranță, este indicat un interval de aproximativ doi ani.
Lemnul uscat poate fi recunoscut după culoare, care devine mai palidă, după duritate și după sunetul gol pe care îl produce la lovire. Pentru o măsurare exactă, se poate folosi un aparat special pentru măsurarea umidității. De asemenea, este important de știut că lemnul de esență tare, precum cel de foioase, se usucă mai greu decât cel de rășinoase.
Pentru o funcționare optimă a sobei sau șemineului, specialiștii de la Panadero.com recomandă ca lemnul să aibă o umiditate sub 20%, nivel care se atinge, de obicei, după o perioadă de uscare de cel puțin doi ani. Depozitarea incorectă poate duce la absorbția umezelii din mediul înconjurător, ceea ce provoacă fum excesiv, reduce eficiența energetică și poate deteriora coșul de fum.
Există trei tipuri principale de lemn de foc: verde (proaspăt tăiat), uscat natural (lăsat la aer cel puțin șase luni) și uscat în cuptor (procesat industrial pentru a reduce umiditatea sub 20%). Lemnele nu trebuie păstrate pe o perioadă nedeterminată, deoarece după aproximativ cinci ani crește riscul apariției dăunătorilor, precum viermii de lemn.
Cantitățile mari de lemne se depozitează cel mai eficient în aer liber, ideal de-a lungul unui perete al casei orientat spre sud, pentru a beneficia de soare și o bună circulație a aerului. Nu este recomandată depozitarea în pivnițe sau garaje, unde umiditatea favorizează apariția mucegaiului. Pentru a asigura uscarea corectă, stiva de lemne nu trebuie să atingă direct solul, putând fi așezată pe paleți, o platformă de ciment sau o folie impermeabilă. De asemenea, este esențial să se păstreze o distanță de cel puțin 6 metri față de casă pentru a preveni migrarea dăunătorilor și a reduce riscul de incendiu.
Modul de stivuire este la fel de important. Experții de la Procutfirewood.com recomandă așezarea lemnelor într-un singur rând, cu buștenii orientați în aceeași direcție și cu spații mici între ei pentru a permite circulația aerului. Dacă lemnul este verde sau uscat natural, scoarța se așază în jos pentru a facilita evaporarea apei. În cazul lemnului uscat în cuptor, scoarța poate fi orientată în sus, pentru a-l proteja de ploaie.
Doar lemnul uscat în cuptor este considerat sigur pentru depozitarea în interior, deoarece procesul termic elimină dăunătorii și mucegaiul. Dacă se alege această variantă, camera trebuie să fie bine aerisită și cu umiditate redusă. Stiva nu trebuie să depășească 1,2 metri înălțime pentru a preveni accidentele și trebuie să aibă spațiu de jur împrejur pentru ventilație.
