Noi reguli pentru acordarea certificatelor de handicap au intrat în vigoare în România, printr-un ordin ministerial care schimbă fundamental modul de evaluare. De acum, simplul diagnostic medical nu mai este suficient pentru încadrarea în grad de handicap, accentul fiind pus pe gradul real de afectare a funcționării persoanei. Astfel, afecțiuni precum diabetul zaharat fără complicații sau epilepsia controlată prin tratament nu mai garantează automat obținerea documentului, în timp ce pentru boli grave și ireversibile, certificatul poate deveni permanent încă de la prima evaluare.
Schimbarea majoră adusă de noul act normativ este că evaluarea nu se mai concentrează exclusiv pe diagnosticul medical, ci pe capacitatea reală de funcționare a persoanei în viața de zi cu zi. Documentul a fost elaborat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPD) și are ca scop alinierea legislației naționale la standardele internaționale și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Conform noilor criterii, anumite afecțiuni nu mai asigură automat obținerea unui certificat de handicap. De exemplu, persoanele cu probleme de vedere precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul nu mai primesc certificat dacă acuitatea vizuală se corectează bine cu ochelari sau lentile de contact. În cazul cataractei, evaluarea se face doar după intervenția chirurgicală, dacă afectarea vizuală persistă.
Nici diabetul zaharat de tip 1 sau 2 nu mai oferă automat dreptul la certificat. Pentru încadrare este necesară dovada unui control metabolic slab pe termen lung (cu o valoare a hemoglobinei glicozilate HbA1c mai mare de 8%) sau prezența unor complicații severe la cel puțin două organe.
În mod similar, persoanele cu epilepsie controlată prin tratament, care au mai puțin de o criză generalizată pe lună sau mai puțin de o criză parțială pe săptămână, pot primi cel mult gradul „ușor”. Gradele superioare se acordă doar dacă crizele sunt frecvente și rezistente la medicație.
Și în cazul afecțiunilor respiratorii, precum astmul, criteriile s-au înăsprit. Un grad „mediu” se acordă doar dacă volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) este între 50-59%, iar saturația de oxigen între 85-90%. Gradele „accentuat” sau „grav” necesită dovezi clare de afectare severă a funcției pulmonare.
Pe de altă parte, ordinul stabilește clar situațiile în care certificatul de handicap poate fi acordat cu termen de valabilitate permanent încă de la prima evaluare. Printre acestea se numără dizabilitatea intelectuală severă sau profundă (IQ sub 40), tulburarea de spectru autist cu deficiență gravă, cecitatea totală, surdomutitatea congenitală sau amputațiile de membre.
Pentru alte afecțiuni grave, statutul permanent se poate obține după o perioadă de monitorizare. De exemplu, în cazul paraplegiei sau tetraplegiei, certificatul devine permanent după doi ani de la diagnostic, la fel ca în cazul sechelelor post-AVC cu deficit motor grav.
Procesul de evaluare devine mai riguros, bazându-se pe teste funcționale obiective, pe istoricul medical complet și pe răspunsul la tratament, care trebuie demonstrat pe o perioadă de 6-12 luni în anumite cazuri. Se vor folosi scale de măsurare standardizate, precum MMSE pentru funcțiile cognitive sau NYHA pentru insuficiența cardiacă, pentru a evalua impactul bolii asupra autonomiei personale.
Persoanele care dețin deja un certificat de handicap trebuie să știe că documentul rămâne valabil până la data expirării. La următoarea reevaluare, însă, se vor aplica noile criterii. Termenele de reevaluare vor fi de 12 luni pentru bolile reversibile și de 24 de luni pentru cele cu potențial de ameliorare.
Beneficiarii certificatelor de handicap au obligația de a urma Programul individual de reabilitare și integrare socială, iar neîndeplinirea acestuia poate duce la reevaluarea situației și, eventual, la pierderea unor drepturi.
