Perioada sărbătorilor de iarnă vine la pachet cu numeroase obiceiuri respectate cu sfințenie de români, iar prezența vâscului în locuințe este una dintre cele mai cunoscute tradiții.

Considerată un simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei, această plantă, denumită adesea și „creanga de aur”, este văzută în cultura europeană drept un protector al căminului și al familiei.

Potrivit informațiilor prezentate de Ciao.ro, sărutul sub ramura de vâsc este un obicei răspândit global, având rădăcini în festivitățile grecești antice și în ritualurile primitive de căsătorie, fiind perceput inițial ca un remediu pentru fertilitate.

Istoria plantei este strâns legată de celți, care o considerau de esență divină. Druizii recoltau vâscul de pe stejari folosind o seceră de aur și îl înveleau în mantii albe, ritualul incluzând sacrificii și rugăciuni pentru alungarea spiritelor rele. De asemenea, legendele nordice amintesc de zeița Frigga, care a binecuvântat planta după ce lacrimile ei l-au înviat pe fiul său, Balder.

Conform tradiției, locul ideal pentru amplasarea vâscului este deasupra ușii de la intrare, de preferat în zona centrală a tocului. Se crede că acest gest atrage norocul, bunăstarea și fericirea în gospodărie.

În anumite regiuni ale țării, există obiceiul ca tinerele să își pună vâsc sub pernă în noaptea de Ajun pentru a-și visa ursitul. Dincolo de superstiții, planta are și proprietăți medicinale recunoscute, fiind utilizată pentru reglarea tensiunii arteriale sau creșterea imunității, însă specialiștii atrag atenția asupra toxicității bobițelor și a necesității de a distinge între tipurile de vâsc.