Colindele, cântece tradiționale românești, sunt simboluri ale Crăciunului, vestind Nașterea Domnului. Obiceiul colindatului s-a transmis din generație în generație, păstrând farmecul sărbătorilor de iarnă.
Începând cu Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, grupurile de colindători, compuse în general din copii, dar uneori și din adulți, pornesc din casă în casă pentru a duce vestea Nașterii lui Iisus. Acest obicei profund ancorat în tradiția populară continuă să fie respectat în satele românești și chiar în unele orașe.
Pe vremuri, colindătorii erau răsplătiți cu nuci, colaci, covrigi sau mere, dar astăzi darurile includ și bani ori dulciuri.
Ajunul Crăciunului este însoțit de numeroase tradiții și superstiții. Se spune că în această noapte cerurile se deschid, însă doar cei cu suflet curat pot vedea minunea. De asemenea, există obiceiul ca preotul și cântăreții bisericești să umble prin sat cu icoana Nașterii Domnului.
Legenda lui Moș Ajun, considerat fratele geamăn al lui Moș Crăciun, spune că el ar fi fost cel care a poruncit ca flăcăii să primească colaci și să se umble cu colindatul. Tot în Ajun se mai spune că boii vorbesc între ei despre Mântuitor, rememorând nașterea Sa în iesle.
Tradițiile românești includ și superstiții legate de noroc și sănătate. Se crede că dacă nu mănânci nimic în Ajun, vei avea noroc în viață, iar dacă li se dă copiilor să mănânce bostan, aceștia vor fi sănătoși tot anul. Apicultorii, la rândul lor, consideră că dacă nu oferă nimic din casă în Ajun, albinele lor vor fi mai sănătoase și mai productive.
