Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, este un moment special în tradiția populară, patronat de Moș Ajun. În mediul rural, aceste obiceiuri se păstrează cu fidelitate, dezvăluind o legătură profundă cu moștenirea culturală.

În această zi, gospodinele se dedică preparării covrigilor și colacilor, simboluri care amintesc de tradiții vechi. Potrivit credințelor populare, colacii evocă gestul Crăciunesei care, ajutând-o pe Maica Domnului la nașterea Pruncului, a fost pedepsită prin tăierea mâinilor. Colacii sunt împărțiți colindătorilor: covrigii sunt pentru copii, colaceii pentru grupuri mai mari, iar colacii mari pentru flăcăi și rude.

Un alt preparat specific Ajunului sunt turtele, numite și „scutecele Domnului”, care simbolizează scutecele folosite la nașterea Mântuitorului. Acestea sunt stropite cu apă caldă, presărate cu zahăr, nucă sau semințe de cânepă.

Seara, gospodina casei pregătește masa din „casa mare”, unde așază vin roșu, turte, prune fierte, bob și colaci. În colțurile mesei se pun colaci, iar între cei din partea dreaptă, un fuior de cânepă, despre care se spune că reprezintă barba lui Moș Crăciun.

Decorarea mesei diferă de la o regiune la alta, dar o regulă este comună: toate bucatele sunt de post, iar nimeni nu mănâncă până când preotul nu binecuvântează masa. După slujba de sfințire, preotul ia bani, doi colaci și o parte din vin, iar dascălii duc colacii în trăiste speciale.

Postul din Ajun este considerat unul aspru. Tradiția cere ca nimeni să nu mănânce până la apariția primei stele de seară, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi. Respectarea acestui post promite sănătate, noroc și pregătirea sufletească pentru Sfânta Împărtășanie.

O credință frumoasă spune că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid, iar cei cu suflet curat pot auzi cântecele îngerești. Tot acum, fiecare credincios își poate pune o dorință care, cu siguranță, se va împlini.

În seara de Ajun, gospodarii adună toate obiectele împrumutate, considerând că ele trebuie să revină acasă. Fetele nemăritate, în schimb, apelează la mamele lor pentru a-l convinge pe preot să stea la masă, crezând că astfel petitorii nu vor întârzia să apară.

O altă superstiție implică femeile care frământă colacii de Crăciun. Acestea merg în grădină cu mâinile pline de aluat și rostesc: „Mar, rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. După ce pun pâinea în cuptor, spun: „Cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie pomii plini de poame”.

Pregătirile Ajunului implică și copiii, care se pregătesc din timp pentru colindat, păstrând vie o tradiție veche ce marchează începutul sărbătorilor de iarnă.