Noaptea de 29 spre 30 noiembrie marchează una dintre cele mai importante sărbători din calendarul popular și religios, Sfântul Andrei, moment cunoscut în tradiție drept „Halloween-ul românesc” sau „Andrei cap de iarnă”. Această dată este considerată un punct de cotitură în care bariera dintre lumea văzută și cea nevăzută dispare, iar credincioșii respectă cu strictețe o serie de ritualuri pentru a atrage norocul, a se proteja de spiritele rele și a afla premoniții despre anul care urmează.
Conform credințelor străvechi, noaptea Sfântului Andrei este una dintre cele mai puternice din an, moment în care cerurile se deschid, iar rugăciunile sunt ascultate mai ușor. Tradiția spune că dorințele curate prind putere, iar protecția divină se împletește cu practicile magice moștenite din bătrâni pentru a aduce lumină și liniște în viața oamenilor.
Cel mai cunoscut obicei rămâne punerea grâului la încolțit. Acesta servește drept indicator pentru prosperitatea anului viitor: dacă grâul crește des și verde, persoana care l-a semănat va avea parte de belșug și sănătate. Tot pentru a atrage binele, se aprind lumânări sfințite pentru a curăța energiile negative și se lasă un vas cu apă la fereastră, despre care se crede că va fi binecuvântată de îngerii care trec pe la casele oamenilor.
O componentă majoră a acestei sărbători o reprezintă teama de strigoi și spirite malefice. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” pentru a fura „mana vacilor” și „mințile oamenilor”. Pentru protecție, gospodinele ung ușile, ferestrele și cotețele animalelor cu usturoi zdrobit. De asemenea, se împrăștie firimituri de pâine în curte pentru a deturna spiritele de la a intra în casă după mâncare.
Istoricul Ania Moldoveanu notează că bătrânii considerau că singura metodă eficientă de a se proteja în „noaptea strigoilor” era folosirea usturoiului, unii ungându-se chiar și pe la încheieturi. Pentru a împiedica pătrunderea spiritelor rele, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, eliminând astfel orice „gură de intrare” în locuințele lor.
Sărbătoarea este marcată și de ritualuri premaritale. Fetele care doresc să își afle ursitul ascund busuioc sfințit sub pernă pentru a-l visa pe viitorul soț sau recurg la metoda „făcutului cu ulcica”, folosind un vas nou de lut și cărbuni încinși. În unele zone, se practică privitul într-un pahar cu apă neîncepută la miezul nopții, în care se lasă să cadă o verighetă sfințită.
Sfântul Andrei este numit și „Apostolul Lupilor”, o titulatură legată de prezența sa pe teritoriul geto-dacilor. Legendele spun că în această noapte lupii capătă grai de om, iar cei care îi aud riscă să se transforme în vârcolaci. Pentru a proteja gospodăria de atacurile animalelor de pradă, oamenii evită orice muncă în această zi și folosesc cruci confecționate din ceară de albine.
Dincolo de misticism, noaptea oferă și indicii meteorologice. Dacă cerul este senin și cald, iarna va fi una blândă, în timp ce un cer întunecat, cu lună plină sau ninsoare, prevestește o iarnă grea, cu troiene mari. De asemenea, se obișnuiește aducerea în casă a crenguțelor de vișin; dacă acestea înfloresc până la Crăciun, este semn de an bogat.
