Uleiurile esențiale sunt lichide concentrate și aromate, extrase din diverse părți ale plantelor, care nu conțin grăsimi. Considerate a avea proprietăți antibiotice și antiseptice, aceste substanțe volatile sunt obținute prin mai multe metode, cele mai cunoscute fiind distilarea la aburi și presarea la rece, și sunt folosite pentru a ameliora o serie de afecțiuni, de la probleme digestive la cele respiratorii sau ale pielii.
Cea mai răspândită metodă de extracție a uleiurilor esențiale este distilarea la aburi. În acest proces, plantele proaspete sau uscate sunt introduse într-un recipient special, numit alambic. Căldura și aburul descompun structura celulară a plantelor, eliberând uleiul esențial. Vaporii rezultați sunt apoi trecuți printr-un sistem de răcire, unde se condensează într-un amestec lichid de apă și ulei. Cele două componente sunt separate ulterior prin sifonare. Uleiurile de lavandă, mentă, oregano, cimbru, tămâie și chiparos sunt obținute frecvent prin această tehnică. Apa rămasă în urma procesului este, de asemenea, utilizată în îngrijirea persoanelor sensibile și a bebelușilor.
O altă tehnică este presarea la rece, folosită în special pentru extragerea uleiurilor din coaja citricelor. Cojile sunt strivite și presate mecanic pentru a recolta uleiurile. Deoarece coaja citricelor poate absorbi pesticide și insecticide, se recomandă folosirea fructelor din culturi organice. Prin această metodă se obțin uleiuri precum cel de lămâie, portocală, mandarină, grepfrut sau bergamotă.
Pentru florile cu petale delicate, ale căror molecule aromatice ar fi distruse de căldura distilării la aburi, se utilizează un procedeu mai costisitor și de lungă durată. Petalele sunt așezate pe o suprafață și unse cu un solvent gras, fiind înlocuite zilnic, timp de 21 de zile. La final, solvenții sunt distilați pentru a obține o cantitate foarte mică de ulei esențial. Astfel se produc uleiurile de iasomie, trandafir și floare de portocal.
Uleiul esențial de lavandă este recunoscut pentru proprietățile sale antiseptice, antimicrobiene, antiinflamatorii și analgezice. Acesta poate grăbi vindecarea rănilor minore, a arsurilor, iritațiilor și înțepăturilor de insecte, stimulând formarea de celule noi și atenuând durerile.
Uleiul esențial de lămâie este considerat un tonic pentru sistemul circulator, ajutând la reglarea presiunii sanguine și la combaterea varicelor. De asemenea, este utilizat pentru probleme digestive, cum ar fi hiperaciditatea, și pentru efectele sale benefice asupra aparatului respirator în caz de astm, bronșită sau gripă.
În ceea ce privește sistemul digestiv, uleiul esențial de mentă este considerat eficient în caz de diaree, constipație sau indigestie. Totodată, ajută la calmarea durerilor musculare și a migrenelor și este folosit ca remediu pentru afecțiuni respiratorii precum astmul, bronșita sau tusea.
Uleiul esențial de ghimbir ameliorează tulburările de circulație și este eficient în caz de probleme digestive precum diareea, constipația sau crampele stomacale. Este, de asemenea, un adjuvant în tratamentul artritei, reumatismului și contracturilor musculare, dar și în caz de tuse, răceală sau dureri în gât.
Uleiul esențial de pin este utilizat în măștile anti-îmbătrânire, dar și pentru a combate probleme ale pielii precum acneea, eczema sau psoriazisul. Datorită aromei sale, este adăugat în produse cosmetice și săpunuri preparate artizanal. Poate fi folosit și pentru masajul scalpului, pentru îndepărtarea mătreții, sau în aromaterapie și băi revigorante.
Uleiul esențial de eucalipt este recomandat pentru proprietățile sale analgezice în ameliorarea durerilor cauzate de artrită și reumatism. Este, de asemenea, indicat pentru combaterea afecțiunilor respiratorii precum astmul, bronșita, tusea, gripa și sinuzita, ajutând la eliminarea mucusului.
