Sindromul piciorului diabetic, o complicație severă a diabetului zaharat, se manifestă prin răni care apar la nivelul punctelor de presiune din talpă și care pot evolua fără durere sau disconfort, dar netratate pot conduce la amputarea membrului afectat. Această afecțiune este cauzată de hiperglicemia cronică, ce afectează nervii și circulația sanguină la nivelul membrelor inferioare, crescând riscul de leziuni și ulcerații.
Hiperglicemia persistentă cauzează leziuni pe termen lung la nivelul organelor și țesuturilor, inclusiv neuropatie și ischemie periferică, factori principali în apariția piciorului diabetic. Din cauza neuropatiei, pacienții cu diabet au o capacitate redusă de a simți durerea, ceea ce face ca rănile să treacă adesea neobservate până când se agravează.
Medicul specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice subliniază: „Diabetul este o boală parșivă, nu doare, nu curge sânge, nu se întâmplă absolut nimic, dar pe interior distruge absolut orice organ. Nu există organ care să nu fie afectat de hiperglicemie și unul dintre cele mai afectate organe este piciorul. Din punctul de vedere al rănilor de la picior, pacientul cu diabet este un pacient cu nevoi speciale și care are nevoie de ajutor. Un pacient cu diabet are cu 25% un risc mai mare să facă ulcere.”
Microangiopatia diabetică, prin deteriorarea capilarelor și afectarea perfuziei tisulare, reduce circulația la nivelul membrelor inferioare, favorizând dezvoltarea aterosclerozei și a calcifierilor vasculare ce pot evolua către gangrenă. Neuropatia se traduce prin ulcerații, tulburări ale sensibilității și pierderea reflexelor tendinoase locale.
Cauzele apariției ulcerului piciorului includ purtarea încălțămintei nepotrivite, unghiile încarnate, traumatismele termice sau leziunile cauzate de instrumente folosite pentru pedichiură.
Pacienții cu diabet trebuie să acorde o atenție deosebită modificărilor pielii la nivelul vârfurilor degetelor, unghiilor, călcâilor și tălpilor. De obicei, lipsa durerii poate induce o falsă siguranță, însă orice semn precum fragilitatea pielii, uscăciunea, căldura locală, bătăturile, arsurile, amorțeala sau mâncărimile, în special pe timpul nopții, necesită consult medical imediat. Nu trebuie neglijate nici micozele, zonele înroșite sau cu aspect „de marmură”.
Prevenția piciorului diabetic presupune respectarea cu strictețe a tratamentului prescris de medic și adoptarea unui regim alimentar echilibrat pentru menținerea glicemiei în limite normale. După diagnosticarea piciorului diabetic, este esențial să se evite presiunea directă asupra leziunilor, ceea ce poate însemna repaus la pat sau folosirea unui scaun cu rotile.
Încălțămintea recomandată trebuie să aibă talpă ortopedică și să fie suficient de lejeră pentru a nu exercita presiune pe zonele afectate. Acest tip de încălțăminte se găsește în farmacii sau magazine specializate.
Ulceratiile cutanate pot fi inițial tratate de medicul dermatolog, terapia incluzând gestionarea infecțiilor intercurente și a afecțiunilor cardiace sau renale asociate diabetului. Este importantă menținerea tensiunii arteriale în limite normale.
Curățarea ulcerelor trebuie realizată de către un specialist, cu comprese cu ser fiziologic aplicate zilnic și schimbate ori de câte ori este necesar, în medie de cel puțin două ori pe săptămână.
Este interzisă utilizarea produselor neautorizate precum pudre sau creme alese la întâmplare, deoarece acestea pot agrava situația. În cazurile în care apare gangrena, tratamentul chirurgical constă în excizia leziunilor sau în îndepărtarea țesuturilor afectate.
Uneori, se pot folosi perfuzii vasodilatatoare intra-arteriale. În formele severe se poate ajunge la amputări majore (gambă, coapsă) sau minore (parțiale ale tălpii). O îngrijire precoce și corectă poate preveni amputarea în 85% din cazuri.
