Tuia, cunoscut și sub denumirea de „arborele vieții”, este un conifer ornamental utilizat frecvent în fitoterapie și homeopatie pentru tratarea unei game largi de afecțiuni, în special a celor dermatologice, precum negii, papiloamele sau eczemele. Extractele sale, în special tinctura, care poate fi preparată și la domiciliu, sunt recunoscute pentru proprietățile antivirale, antimicrobiene și antiinflamatoare.
Specia folosită în scopuri medicinale este tuia obișnuită (Thuja occidentalis), al cărei ulei esențial este bogat în compuși activi și antioxidanți, printre care tujonă, alfa-pinen, camfen, quercetină, acid tanic și polizaharide. Datorită acestor substanțe, preparatele pe bază de tuia au demonstrate proprietăți antivirale, imunomodulatoare, antihelmintice (împotriva viermilor intestinali) și antimicrobiene.
În uz intern, tuia este considerată o alternativă naturală la antibioticele de sinteză și este folosită în tratamentul infecțiilor tractului respirator (răceală, bronșită, faringită, sinuzită), al infecțiilor urinare precum cistita, dar și în afecțiuni ca psoriazis, ovare polichistice sau reumatism.
Cele mai cunoscute întrebuințări ale plantei sunt însă în aplicațiile externe. Tinctura de tuia este recomandată pentru tratarea afecțiunilor pielii, cum ar fi negi, papiloame, alunițe, eczeme, rozacee, pete maronii, ciuperca unghiei (onicomicoză) sau piciorul de atlet. De asemenea, este utilizată pentru ameliorarea hemoroizilor și a durerilor articulare sau musculare.
Profesorul doctor Constantin Pârvu oferă o rețetă pentru prepararea tincturii de tuia la domiciliu. Pentru aceasta, frunzele proaspete de tuia se toacă mărunt și se introduc într-un borcan de sticlă, peste care se toarnă alcool de 70 de grade, astfel încât nivelul lichidului să depășească cu un centimetru stratul de plantă. Recipientul se închide ermetic, se învelește într-un material închis la culoare și se lasă la macerat timp de 10 zile într-un loc întunecos, agitându-se zilnic. La final, lichidul se strecoară și se filtrează printr-un tifon, iar tinctura obținută se păstrează în sticle de culoare închisă.
Conform indicațiilor aceluiași specialist, tinctura se aplică extern, prin pensulații sau tamponări locale, de două ori pe zi, dimineața și seara. Metoda este recomandată pentru negi (inclusiv genitali și anali), veruci, papiloame, alunițe, polipi, bătături, ciuperca unghiei, tumori sau plăgi cu potențial cancerigen. În cazul acneei, se recomandă diluarea tincturii cu apă distilată înainte de aplicare.
Atenție, administrarea internă a preparatelor din tuia trebuie făcută exclusiv la recomandarea unui specialist. Consumul în doze mari poate provoca toxicitate și probleme severe de sănătate.
