Păducelul, recunoscut încă din antichitate drept un simbol al speranţei şi al rodniciei, continuă să fie apreciat pentru efectele sale terapeutice, în special în tratarea afecţiunilor cardiovasculare. Folosit de romani şi greci pentru bolile inimii, ficatului şi insomnie, precum şi de chinezi pentru echilibrul energetic, păducelul rămâne și în prezent planta cu cea mai puternică acţiune în domeniul sănătăţii inimii.
În Franţa, preparatele obţinute din păducel sunt denumite „laptele bătrânilor“, o referinţă la florile albe ale plantei şi la efectele sale benefice asupra persoanelor în vârstă cu probleme cardiace. Conform unor credinţe populare, consumul ceaiului de păducel poate prelungi viaţa cu cel puţin zece ani.
Studiile medicale au confirmat că fructele de păducel contribuie la reducerea palpitaţiilor, oboselii şi a altor manifestări asociate insuficienţei cardiace. Acestea sunt eficiente în scăderea tensiunii arteriale prin dilatarea vaselor sanguine şi se adresează atât hipertensiunii, cât şi hipotensiunii arteriale, precum şi tensiunii arteriale oscilante.
Păducelul este recomandat în tratamentul cardiopatiei ischemice, insuficienţei cardiace moderate, aritmiilor, nevrozelor cardiace, aterosclerozei şi arteritei obliterante. De asemenea, în cazul sechelelor post-infarct, această plantă ajută la revascularizarea muşchiului cardiac şi stabilizarea valorilor tensiunii arteriale.
Pe lângă efectele cardiovasculare, păducelul are un rol calmant asupra sistemului nervos, manifestând acţiuni antidepresive şi relaxante. Este util în cazul distoniilor neuro-vegetative, persoanelor irascibile şi celor care suferă de nevroze anxioase, atacuri de panică sau insomnii.
Cel mai frecvent utilizat preparat pe bază de păducel este ceaiul. Acesta se obţine prin infuzarea unei linguri de fructe uscate în aproximativ două ceşti de apă fierbinte, timp de 10-15 minute. Se recomandă consumul de până la trei ori pe zi.
