Ceaiul de tei, obținut din fructele și florile arborilor din genul Tilia, este apreciat pentru gustul său dulce-floral și pentru multiplele proprietăți terapeutice recunoscute de medicina tradițională. Specia Tilia, cunoscută și sub denumirea de tei cu frunze mici, este considerată cea mai puternică în ceea ce privește efectele sedative, fiind utilizată pentru relaxare, scăderea tensiunii arteriale, ameliorarea indigestiei și reducerea anxietății, scrie noutati.info.
Pe lângă fructe, medicina tradițională folosește și alte părți ale copacilor Tilia, precum frunzele, florile și scoarța. De regulă, amestecurile conțin cel puțin două specii diferite de tei pentru a spori efectele benefice.
De secole, ceaiul de tei este folosit ca remediu natural pentru relaxare și calmarea simptomelor de anxietate. Studiile indică faptul că extractul din specia Tilia tomentosa, cunoscută ca tei argintiu, are proprietăți sedative importante. Acesta pare să acționeze asemănător acidului gamma-aminobutiric (GABA), o substanță ce reduce excitabilitatea neuronală, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma mecanismul exact.
În rândul infuziilor din plante, ceaiul de tei este unul dintre cele mai cunoscute remedii împotriva anxietății la nivel mondial.
Radicalii liberi pot provoca inflamații prin daune oxidative, însă florile și mugurii arborilor Tilia conțin flavonoide antioxidante, precum tilirozida, quercetina și kaempferol. Tilirozida inhibă activitatea radicalilor liberi, iar kaempferolul este asociat cu reducerea inflamației și prevenirea mutațiilor celulare. Totuși, pentru o confirmare clară a acestor efecte, sunt necesare studii suplimentare.
Antioxidanții din ceaiul de tei pot contribui la reducerea durerii. Un studiu realizat pe rozătoare cu membre umflate a arătat că administrarea a 100 mg de tilirozidă pe kilogram de greutate corporală a redus umflarea cu 27% și durerea cu 31%. De asemenea, un studiu clinic la femei cu artrită reumatoidă a evidențiat că suplimentarea cu 500 mg de quercetină a diminuat markerii durerii și inflamației. Totuși, doza utilizată în acest studiu este considerată foarte mare, ceea ce impune cercetări suplimentare pentru aplicarea practică.
În medicina tradițională, ceaiul de tei este folosit pentru a stimula transpirația și tusea în cazuri de răceală și alte afecțiuni respiratorii minore. În Germania, se recomandă consumul a una sau două căni de ceai de tei înainte de culcare pentru adulți și copii peste 12 ani, pentru a favoriza transpirația.
Componentele vegetale din ceaiul de tei, cum ar fi tilirozida, rutozida și acidul clorogenic, sunt asociate cu efecte benefice asupra tensiunii arteriale, contribuind la scăderea acesteia.
Una dintre cele mai cunoscute utilizări populare ale ceaiului de tei este ameliorarea calității somnului. Studiile arată că compușii din această infuzie au efect sedativ, favorizând relaxarea și un somn odihnitor.
Ceaiul de tei este un remediu tradițional pentru afecțiuni gastrice. Un studiu realizat pe copii cu diaree rezistentă la antibiotice a evidențiat că tilirozida din această plantă are proprietăți antibacteriene, putând fi eficientă în gastroenterita bacteriană. Cu toate acestea, sunt necesare dovezi suplimentare pentru a susține pe deplin acest beneficiu.
Compușii fenolici prezenți în ceaiul de tei au efecte antibacteriene importante, ceea ce îl face un remediu tradițional folosit pentru întărirea sistemului imunitar și protejarea organismului împotriva diferitelor afecțiuni.
Pentru o cană de 200 ml de apă clocotită se folosesc maxim două lingurițe de flori de tei uscate. Vasul se acoperă și se lasă la infuzat timp de 5-6 minute, apoi ceaiul se strecoară și se consumă cald, simplu sau îndulcit cu miere.
O variantă concentrată poate fi realizată prin amestecarea a 20 g de flori uscate (aproximativ 4 lingurițe) în 200 ml de apă rece, lăsându-se la macerat 4 ore sau peste noapte. Această infuzie concentrată poate fi consumată împreună cu ceaiul de tei cald.
