Un studiu al Universității Framingham Offspring a arătat că aproximativ 40 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 26 și 83 de ani prezintă niveluri scăzute de vitamina B12 în plasmă, iar deficitul total este înregistrat la 9 % dintre acestea, cu un deficit ușor la încă 16 %.

Ce este vitamina B12 și de ce este esențială?

Vitamina B12, cunoscută și sub denumirea de cobalamină, face parte din grupul de opt vitamine hidrosolubile B. Împreună cu acidul folic, ea contribuie la sinteza ADN‑ului și la formarea celulelor roșii din sânge. De asemenea, este implicată în producerea tecii de mielină, stratul protector al nervilor, facilitând transmiterea corectă a impulsurilor nervoase.

Surse alimentare și riscul pentru vegetarieni și vegani

Vitamina B12 nu este sintetizată de organism și nu se găsește în plante. Principalele surse sunt produsele de origine animală – carne, ouă, lactate și alimente fortificate. Din acest motiv, persoanele care urmează diete vegetariene stricte sau vegane au un risc crescut de a dezvolta un deficit.

Prevalența deficitului de vitamina B12

• 40 % dintre adulții cu vârste între 26 și 83 de ani au niveluri scăzute de B12 în plasmă.
• 9 % prezintă un deficit total, iar 16 % un deficit ușor.
• Prevalența este similară la tineri și la vârstnici, iar la persoanele peste 60 de ani deficitul afectează aproximativ 40 %.
• Unele simptome asociate îmbătrânirii – pierderea memoriei, declin cognitiv, scăderea mobilității – pot fi parțial cauzate de lipsa vitaminei B12.

De ce este subdiagnosticat deficitul?

Două factori principali contribuie la subestimarea problemei:

1. Majoritatea medicilor nu includ testarea nivelului de B12 în examenele de rutină.
2. Laboratoarele utilizează praguri de referință considerabil prea scăzute, ceea ce duce la subraportarea cazurilor reale.

În SUA, valorile între 200 pg/ml și 350 pg/ml sunt considerate „normale”, însă literatura de specialitate arată că pacienții cu niveluri în acest interval pot manifesta deja simptome clare ale deficitului.

Experții recomandă un prag minim de 450 pg/ml și susțin luarea în considerare a altor markeri, cum ar fi acidul metilmalonic, homocisteina și holotranscobalamina. În Japonia și Europa, limita inferioară este stabilită între 500‑550 pg/ml, asociată cu manifestări psihologice și cognitive.

Necesitățile zilnice de vitamina B12

Studiile recente indică un necesar de 2‑3 µg pe zi, iar unele cercetări propun un aport de 4‑7 µg zilnic pentru a menține niveluri optime.

Etapele și simptomele deficitului

Deficitul de vitamina B12 evoluează în patru faze:

1. Scăderea nivelului seric al vitaminei.
2. Reducerea concentrațiilor celulare.
3. Creșterea homocisteinei și încetinirea sintezei ADN‑ului.
4. Dezvoltarea anemiei macrocitare.

Absorbția B12 este complexă; factorii care pot perturba acest proces includ disbioza intestinală, inflamația sau permeabilitatea intestinală, expunerea la oxid de azot și anumite medicamente.

Aceste mecanisme pot explica apariția deficitului chiar și la persoanele care consumă cantități semnificative de produse animale.

Simptome comune

• Amorțeală și furnicături la mâini și picioare
• Dificultăți de echilibru și mers
• Anemie, icter și inflamație a limbii
• Probleme cognitive, pierdere de memorie, paranoia sau halucinații
• Slăbiciune și oboseală generalizată

Neintervenția poate duce la afecțiuni neurologice severe și la complicații hematologice.

Diagnostic și tratament

În cazul suspiciunii de deficit, primul pas este efectuarea unor teste de laborator pentru a obține o valoare de bază precisă. Dacă se confirmă un nivel scăzut, medicul va căuta cauza principală – fie că este vorba de malabsorbție, dietă insuficientă sau alte condiții medicale.

Pe baza diagnosticului, specialistul va recomanda forma adecvată de suplimentare (orală, sublinguală, injectabilă), doza și durata tratamentului, adaptate nevoilor individuale ale pacientului.