Un nou studiu evidențiază că, în ciuda reputației negative a carbohidraților, unele cereale integrale – în special amarantul – pot oferi beneficii nutriționale superioare chiar și quinoa și orezul brun, datorită modului în care sunt procesate și compoziției lor bogate în nutrienți.
Conform Asociației Dietetice Britanice, diferența esențială dintre un carbohidrat sănătos și unul mai puțin benefic constă în gradul de prelucrare. Cerealele integrale, neprocesate, păstrează toate părțile comestibile ale bobului, în timp ce variantele rafinate sunt supuse unui proces care elimină tărâțele și germenii, lăsând doar endospermul.
Produsele din cereale rafinate domină rafturile supermarketurilor, însă acestea furnizează un aport nutritiv mult mai redus comparativ cu variantele integrale, care conțin cantități semnificative de vitamine din complexul B, fier, zinc, magneziu, cupru și, în unele cazuri, proteine de înaltă calitate.
Pe lângă micronutrienți, cerealele integrale sunt surse importante de fitonutrienți – compuși vegetali cu proprietăți antiinflamatorii și capacitatea de a diminua riscul de boli cardiovasculare, diabet și anumite tipuri de cancer.
Orezul brun este recunoscut pentru conținutul său de proteine și fibre, fiind ușor accesibil în magazine și la prețuri convenabile. Quinoa, deși este o sămânță fără gluten catalogată ca cereală integrală, se remarcă prin prezența celor nouă aminoacizi esențiali.
Amarantul, adesea numit „cereală” în ciuda faptului că este o sămânță, se situează în topul alimentelor considerate extrem de sănătoase. Este bogat în proteine, lipsit de gluten și are o istorie milenară: aztecii și incașii îl venerau ca având proprietăți supranaturale.
Denumit uneori „hrana nemuririi”, amarantul oferă un profil nutrițional comparabil cu cel al cerealelor integrale, dar cu un conținut proteic superior față de orez și porumb, ceea ce îl face să inducă o senzație de sațietate prelungită.
Un studiu publicat în 2020 în Critical Reviews in Food Science and Nutrition a evidențiat că amarantul reprezintă o sursă valoroasă de fibre, proteine și minerale precum calciul și fierul. Un alt studiu din 2019 a confirmat prezența vitaminei C, acidului folic și a antioxidanților în această sămânță.
Deși astăzi este mai puțin cunoscut decât quinoa, amarantul a fost cultivat de civilizații precolumbiene și a jucat un rol esențial în alimentația aztecă și incașă. În acele societăți, era considerat un aliment cu puteri „nemuritoare”, fiind asociat cu vitalitatea și rezistența fizică.
În prezent, interesul pentru amarant a crescut odată cu tendința de a consuma produse fără gluten și cu un conținut ridicat de proteine, iar cercetările științifice susțin că includerea sa în dieta zilnică poate contribui la un regim alimentar echilibrat și benefic pentru sănătate.
