Ienupărul (Juniperus communis) este unul dintre cei mai valoroși arbuști rășinoși din flora spontană a României, recunoscut pentru multiplele sale proprietăți terapeutice, utilizate atât în afecțiuni interne, cât și externe.
În medicina tradițională românească, ienupărul a fost folosit în special pentru tratarea bolilor infecțioase și a problemelor articulare. Preparatele obținute din această plantă, precum infuzia și tinctura, sunt apreciate pentru efectele diuretice și antiseptice.
Planta întreagă are proprietăți carminative, antiseptice urinare, diuretice, emenagoge, sudorifice, digestive și antiinflamatoare. Părțile aeriene sunt indicate în cazuri de cistită cronică, albuminurie, catar vezical, supresie renală, leucoree și amenoree. Fructele au efecte antiseptice, stimulante, dezinfectante și stiptice, fiind folosite pentru migrene, hidropizie, umflături dureroase, dureri reumatice, hemoroizi și tuberculoză infantilă. Scoarța este recomandată în tratarea tusei, afecțiunilor respiratorii, astmului, diabetului, pielonefritei, tulburărilor abdominale, gonoreei și afecțiunilor pielii.
Studiile științifice au confirmat prezența în ienupăr a unor compuși cu valoare terapeutică importantă, precum flavonoide, glicozide, taninuri, compuși fenolici, steroizi, triterpenoide, proteine și aminoacizi. Uleiul volatil conține alfa-pinen, beta-pinen, mircenă, apigenină, sabinen, beta-sitosterol, camfen, camfor, campesterol și limonen. Flavonoizii apigenina, luteolina și rutina, alături de vitamina C, contribuie la efectele antiinflamatoare și antioxidante ale plantei.
Ienupărul are proprietăți antimicrobiene puternice, combatând bacterii, fungi și virusuri. Este un diuretic și antiinflamator eficient, extractul apos inhibând prostaglandinele în proporție de 55%. Datorită acțiunii analgezice centrale și periferice, calmează durerile articulare. De asemenea, combate diareea prin efectele sale astringente și protejează ficatul și neuronii pacienților cu Parkinson. Planta are efect antidiabetic și contribuie la scăderea grăsimilor din ficat și sânge, inclusiv colesterolul.
Cura cu boabe de ienupăr se face progresiv, folosind doar specia comestibilă Juniperus communis. Se începe cu 2 boabe pe zi, crescând treptat până la 20 de boabe zilnic. Ulterior, doza se reduce cu câte 2 boabe pe zi, până la oprirea completă a curei. Boabele trebuie mestecate bine înainte de a fi înghițite.
Tratamentul cu ienupăr aduce numeroase beneficii pentru sănătate. Ajută la tratarea infecțiilor pulmonare, hepatitelor și steatozei hepatice, contribuind la eliminarea grăsimii acumulate în ficat și protejând celulele hepatice de toxine. Reduce colesterolul total, colesterolul LDL și trigliceridele, prevenind formarea cheagurilor sangvine. De asemenea, sprijină scăderea glicemiei în diabet, reduce inflamațiile cauzate de artrită și boli autoimune, scade greutatea corporală prin eliminarea excesului de apă și atenuează durerile de artrită, gută sau reumatism.
Ienupărul poate fi folosit și extern, sub formă de ulei sau unguent, pentru calmarea durerilor articulare și reumatice. De asemenea, dezinfectează căile urinare și combate infecțiile urinare.
Preparatele din ienupăr nu sunt recomandate copiilor, femeilor însărcinate sau celor care alăptează. Planta are o activitate antiprogestagenică, afectând fertilitatea, iar administrarea în doze mari poate stimula uterul și poate duce la pierderea sarcinii. De asemenea, ienupărul poate interacționa cu medicamente diuretice și psihiatrice.
