Fibrilația ventriculară este o tulburare gravă a ritmului cardiac, caracterizată prin bătăi rapide și neregulate ale inimii, care poate duce la stop cardiac și deces în câteva minute dacă nu se intervine rapid. Afecțiunea apare atunci când impulsurile electrice din inimă devin anormale, iar ventriculele nu mai pompează eficient sângele către organe.
În cazul fibrilației ventriculare, camerele inferioare ale inimii, numite ventricule, se contractă haotic și nu mai asigură circulația sângelui. Această situație poate fi declanșată de un infarct miocardic și duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale, întrerupând alimentarea cu sânge a organismului.
Fibrilația ventriculară necesită intervenție medicală imediată, deoarece, fără tratament, poate provoca decesul în doar câteva minute. Utilizarea defibrilatoarelor externe automate și instruirea populației în tehnici de resuscitare cardio-pulmonară cresc semnificativ șansele de supraviețuire după un stop cardiac.
Printre cauzele principale ale fibrilației ventriculare se numără infarctul miocardic, care perturbă sistemul electric al inimii prin blocarea fluxului sanguin și distrugerea țesutului cardiac. De asemenea, anumite medicamente, precum antiaritmicele, antibioticele, antidepresivele sau psihotropele, pot declanșa această aritmie prin efecte toxice sau dezechilibre electrolitice.
Modificările semnificative ale nivelurilor de potasiu, magneziu sau calciu din organism pot afecta activitatea electrică a inimii. Atât scăderea, cât și creșterea nivelului de potasiu (hipokaliemie sau hiperkaliemie) sunt cauze frecvente ale aritmiilor ventriculare. Alte cauze includ loviturile puternice în zona pieptului, electrocutările sau arsurile severe, care pot perturba funcționarea normală a inimii.
Netratată, fibrilația ventriculară duce rapid la stop cardiac, pierderea conștienței și absența pulsului, fiind fatală fără intervenție de urgență.
Există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea apariției fibrilației ventriculare. Persoanele care au avut un infarct anterior, suferă de insuficiență cardiacă congestivă sau cardiomiopatie sunt mai expuse riscului. De asemenea, cei cu tulburări de ritm cardiac, precum fibrilația atrială, tahicardia ventriculară sau sindromul Wolff-Parkinson-White, prezintă un risc crescut.
Anumite medicamente, în special antiaritmicele, pot favoriza apariția fibrilației ventriculare. Totodată, unele afecțiuni ereditare ale inimii pot crește riscul acestei tulburări. Prezența acestor factori nu garantează apariția fibrilației ventriculare, dar crește probabilitatea de a dezvolta această afecțiune.
Adoptarea unui stil de viață sănătos și gestionarea corectă a bolilor preexistente pot contribui la reducerea riscului de fibrilație ventriculară. Este recomandat consultul medical pentru evaluarea factorilor de risc individuali și prevenirea apariției acestei afecțiuni.
