Pătlagina, o plantă comună în România, adesea smulsă din grădini ca o buruiană, este recunoscută pentru multiplele sale proprietăți terapeutice. Aceasta poate fi utilizată pentru a trata afecțiuni ale pielii, probleme digestive, dar și pentru a ameliora tusea și răceala, datorită compoziției sale bogate în vitamine și substanțe active.
Există aproximativ 200 de varietăți de pătlagină, cele mai populare fiind pătlagina îngustă (Lance) și cea lată (Broadleaf). Planta crește de obicei în soluri sărace și pietroase, pe marginea drumurilor sau chiar pe șantiere. Înflorește din luna mai și până la începutul toamnei, în septembrie. În cultura populară românească, este cunoscută și sub denumiri precum limba-boului, mama-ploii, patlanjel sau iarbă-mare.
Compoziția sa chimică include vitaminele A, C și K, acid salicilic, ulei volatil, proteine, substanțe minerale, acizi grași și compuși cu efect antibiotic. În scopuri medicinale se folosesc cel mai des rădăcina și tulpina.
Datorită proprietăților sale astringente, pătlagina ajută la absorbția toxinelor din piele. Frunzele strivite pot fi aplicate direct pe înțepături de albine, mușcături de insecte, acnee, tăieturi sau erupții cutanate. Zona se bandajează apoi și se lasă să acționeze între 4 și 12 ore.
O altă metodă de utilizare este prepararea unui balsam pentru piele. Acesta este eficient și în tratarea hemoroizilor, conform informațiilor publicate de andreilaslau.ro.
Pătlagina are efecte benefice și asupra sistemului digestiv, în special în cazurile în care flora intestinală a fost afectată de tratamente cu antibiotice, antiinflamatoare, intoxicații alimentare sau boala celiacă.
Pentru problemele digestive se pot folosi atât frunzele, sub formă de ceai, în supe sau uscate drept condiment, cât și semințele. Acestea din urmă, pisate sau înmuiate în apă, pot stimula pierderea în greutate și îmbunătățesc tranzitul intestinal.
Planta este recunoscută și pentru rolul său în tratarea tusei și a răcelii, acționând ca un antibiotic natural. Folosită încă din vechime, utilizările sale s-au extins în timp, fiind menționată în tratamente pentru tuberculoză, dar și pentru a combate efectele stresului și ale oboselii prelungite.
