Hreanul este o plantă perenă apreciată atât în gastronomie, cât și în medicina naturistă, datorită gustului său picant și proprietăților terapeutice. Poate fi consumat sub formă de sos sau în stare crudă, fiind folosit frecvent la murături.

Această plantă rezistă la temperaturi extreme, de până la -30°C, și nu necesită multă lumină. Sistemul său radicular bine dezvoltat îi permite să tolereze perioadele secetoase, motiv pentru care excesul de apă poate duce la putrezirea rădăcinilor. Cel mai bine se dezvoltă în zone cu apă freatică superficială.

Deși nu este pretențios la condițiile climatice, hreanul necesită un sol bogat în humus și elemente minerale. Se recomandă fertilizarea cu gunoi de grajd mărunțit, pentru a asigura dezvoltarea corespunzătoare a rădăcinilor. Solurile argilo-nisipoase, cu un pH între 7 și 7,5, sunt cele mai potrivite pentru această cultură.

Pentru a preveni acumularea excesivă a apei, solul trebuie uniformizat înainte de plantare. Culturi premergătoare precum tomatele, mazărea sau fasolea sunt ideale. Fertilizarea cu gunoi de grajd se face toamna, cu o cantitate de 40-50 tone la hectar, prin arătură la 30-40 cm adâncime.

Cultura hreanului se înființează, de obicei, prin butași prelevați din partea centrală a rădăcinii. Aceștia se păstrează peste iarnă în nisip, urmând să fie plantați primăvara, în martie-aprilie, la distanțe de 30-60 cm între plante.

Lucrări de întreținere

Pentru obținerea unor rădăcini de calitate, întreținerea culturii este esențială. Lucrările principale includ prășitul repetat în perioada de vegetație și copcirea ramificațiilor rădăcinii pe timpul verii.

Beneficiile hreanului

Cunoscut sub denumirea populară de „aurul din grădină”, hreanul a fost utilizat încă din Antichitate ca remediu natural. Grecii și romanii foloseau frunzele crude pentru a ameliora durerile de cap.

Infuzia din flori de hrean întărește organismul împotriva răcelilor și gripei, iar iuțeala specifică acestei plante este benefică pentru afecțiunile respiratorii și reumatism.

Hreanul este bogat în vitamine, glucozinolați și izotiocianați, compuși cu efecte anticancerigene. De asemenea, are proprietăți antibacteriene și combate agenți patogeni periculoși, precum E. coli, H. pylori și Salmonella.

Valori nutriționale (per 100 g)

• Apă: 85,08 g
• Proteine: 1,18 g
• Lipide: 0,69 g
• Carbohidrați: 11,29 g
• Fibre: 3,3 g
• Zaharuri: 7,99 g
• Calciu: 56 mg
• Fier: 0,42 mg
• Magneziu: 27 mg
• Vitamina C: 24,9 mg
• Vitamine din grupul B: 0,5 mg

Remedii naturale pe bază de hrean

• Tinctura de hrean: Se umple o treime dintr-un borcan cu hrean ras și se completează cu alcool alimentar de 80°. După opt zile de macerare, se administrează câte o linguriță de 3-4 ori pe zi pentru combaterea gripei, tusei și guturaiului. Extern, poate fi utilizată pentru tratarea reumatismului și plăgilor necrozate.
• Siropul de hrean: Se amestecă hrean ras cu două linguri de miere, lăsându-se la macerat câteva minute. După strecurare, resturile se fierb, se filtrează din nou și se combină cu lichidul obținut anterior. Acest remediu este eficient împotriva astmului, bronșitei și altor afecțiuni respiratorii.
• Vinul tonic cu hrean: Se prepară din 15 linguri de hrean ras la un litru de vin roșu natural, lăsat la macerat timp de nouă zile. Se utilizează pentru îmbunătățirea digestiei, stimularea sistemului cardiovascular și combaterea anemiei.