Calitatea mierii din comerț poate fi verificată prin câteva metode simple, la îndemâna oricui, pentru a stabili dacă produsul este natural sau dacă a fost amestecat cu zahăr, apă sau alți aditivi. Testele implică folosirea unor obiecte casnice, precum o brichetă, un șervețel de hârtie, sau a unor substanțe comune, precum iodul sau oțetul.
O primă metodă presupune încălzirea unei cantități mici de miere într-o lingură, cu ajutorul unei brichete. Mierea naturală va fierbe, va forma bule și va emana o aromă specifică. În schimb, un produs contrafăcut se va închide la culoare și va mirosi a zahăr ars.
Un alt test rapid vizează conținutul de apă. Se picură miere pe un șervețel de hârtie și se lasă să acționeze timp de 10 minute. Fiind un produs vâscos și cu o consistență uniformă, mierea naturală nu va lăsa o pată umedă. Dacă în jurul picăturii se formează o aură de umezeală, este un semn că mierea are un conținut ridicat de apă, fiind posibil nematură sau diluată. Un astfel de produs are o durată de viață redusă și riscă să fermenteze.
Pe lângă testele generale de calitate, există și metode specifice pentru a depista dacă în miere au fost adăugați aditivi comuni precum amidon, cretă sau melasă, folosiți pentru a-i crește artificial densitatea sau pentru a reduce costurile de producție.
Pentru a verifica prezența amidonului sau a făinii, se poate folosi tinctura de iod. Se adaugă o picătură de iod într-o cantitate mică de miere. Dacă produsul capătă o nuanță albăstruie, înseamnă că a fost amestecat cu amidon pentru a părea mai gros.
Prezența cretei praf poate fi depistată cu ajutorul oțetului. Se amestecă o lingură de miere în jumătate de pahar cu apă, după care se adaugă o picătură de esență de oțet. Apariția unei spume la suprafață și un sunet de efervescență indică faptul că în miere a fost adăugată cretă.
Adaosul de melasă, un sirop ieftin folosit uneori în hrana albinelor, poate fi identificat cu amoniac. Se dizolvă o lingură de miere în două linguri de apă, apoi se adaugă câteva picături de amoniac. Dacă amestecul capătă o culoare maro închis și la baza paharului se formează un sediment, este un indiciu al prezenței melasei.
