Sparanghelul, o legumă utilizată încă din antichitate pentru proprietățile sale medicinale, este o sursă importantă de vitamine și minerale, având efecte benefice asupra funcționării rinichilor, ficatului și sistemului digestiv. Cunoscut și sub denumirea de asparagus, acesta a fost descris în lucrările unor personalități precum Galen, Dioscoride, Cato sau Pliniu cel Bătrân.
Leguma este bogată în special în vitamina K și acid folic, dar conține și cantități semnificative de vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B5, B6 și colină), precum și vitaminele C, E și A. De asemenea, sparanghelul este o sursă bună de fibre.
Din punct de vedere al mineralelor, sparanghelul furnizează organismului cupru, seleniu, fosfor, potasiu, zinc, fier, calciu, magneziu și mangan.
Datorită compoziției sale, sparanghelul are o acțiune diuretică, fiind recomandat în cazul afecțiunilor vezicii urinare, gutei sau pentru persoanele cu „rinichi leneși”. Acționează ca un depurativ și drenator pentru ficat, rinichi, intestine, plămâni și piele, ajutând la eliminarea toxinelor. Printre alte proprietăți se numără efectul laxativ, remineralizant, hipoglicemiant și calmant nervos, contribuind și la subțierea sângelui îngroșat.
Consumul de sparanghel este indicat persoanelor care suferă de afecțiuni cardiace și hepatice, având un efect calmant în cazul palpitațiilor. Lista de indicații terapeutice include astenia fizică și intelectuală, convalescența, anemia, insuficiența hepatică și renală, colicile renale și gastrointestinale, litiaza urinară, artrita, guta, reumatismul, diabetul zaharat de tip 2, vâscozitatea sanguină, bronșita cronică și dermatozele.
Un beneficiu important este prevenirea inflamațiilor cronice și a stresului oxidativ, datorită conținutului de compuși antiinflamatori și antioxidanți puternici. Printre aceștia se numără saponine (asparanin A, sarsasapogenin, protodioscin și diosgenin) și flavonoide (quercetină, rutin, kaempferol și isorhamnetin). De asemenea, conține beta-caroten și glutațion, unul dintre cei mai studiați antioxidanți, fiind comparabil din acest punct de vedere cu legume precum varza, conopida sau spanacul.
Studiile realizate pe animale de laborator au arătat că extractele de sparanghel pot modifica activitatea metabolică a celulelor canceroase, în special la nivelul ficatului, sugerând un rol în reducerea riscului de cancer. Totodată, prezența inulinei și a fibrelor susține sănătatea digestivă și contribuie la scăderea riscului de diabet.
Botanistul francez Maurice Mességué recomanda sparanghelul în special intelectualilor, datorită conținutului de asparagină, o substanță care sprijină diviziunea și refacerea celulelor din organism.
