Deficitul de vitamina B12 este asociat cu o gamă largă de afecțiuni grave, de la boli neurodegenerative precum Alzheimer și scleroza multiplă, până la tulburări psihice, boli autoimune, cancer și probleme de fertilitate. Un studiu recent realizat la University of Framingham Offspring arată că aproximativ 40% dintre adulții cu vârste între 26 și 83 de ani prezintă niveluri scăzute ale acestei vitamine, iar 9% au un deficit sever, ceea ce poate avea consecințe neurologice importante.
Vitamina B12, cunoscută și sub denumirea de cobalamină, face parte din complexul de opt vitamine B hidrosolubile, fiind esențială pentru sinteza ADN-ului și formarea celulelor roșii din sânge, în colaborare cu acidul folic. De asemenea, contribuie la producerea tecii de mielină care învelește nervii, facilitând transmiterea impulsurilor nervoase. Deoarece organismul uman nu o poate sintetiza, vitamina B12 trebuie obținută din alimentație sau suplimente.
Vitamina B12 nu este produsă de plante, ci se găsește exclusiv în produse de origine animală, precum carne, ouă și lactate. Din acest motiv, vegetarienii și veganii prezintă un risc crescut de deficit. Studiul de la University of Framingham Offspring a evidențiat un aspect surprinzător: nivelurile scăzute de vitamina B12 sunt la fel de frecvente atât în rândul tinerilor, cât și al persoanelor în vârstă.
Deficitul de vitamina B12 este adesea trecut cu vederea, în principal din două motive: nu este testat în mod curent în practica medicală și pragurile stabilite de laboratoare sunt prea scăzute, ceea ce conduce la subestimarea reală a cazurilor. De exemplu, în SUA, nivelurile considerate „normale” între 200 și 350 pg/ml pot fi însoțite de simptome clare ale deficitului. Specialiștii recomandă ca limita inferioară să fie ridicată la 450 pg/ml, iar diagnosticul să includă și alți markeri biochimici, precum acidul metilmalonic, homocisteina și holotranscobalamina.
În Japonia și Europa, nivelul minim recomandat este chiar mai ridicat, între 500 și 550 pg/ml, prag asociat cu manifestări cognitive și comportamentale.
Deficitul de vitamina B12 se dezvoltă în patru etape: scăderea nivelului seric al vitaminei, reducerea concentrației celulare, creșterea homocisteinei și scăderea sintezei ADN-ului, culminând cu apariția anemiei macrocitare. Absorbția vitaminei este un proces complex, iar malabsorbția poate fi cauzată de disbioză, inflamații intestinale, intestin permeabil, expunerea la oxid de azot sau anumite medicamente, astfel că deficitul poate apărea chiar și la persoanele care consumă cantități adecvate de produse animale.
Simptomele includ amorțeală și furnicături la nivelul extremităților, dificultăți de mers și menținere a echilibrului, anemie, icter, tumefierea limbii, probleme cognitive, pierderi de memorie, paranoia, halucinații, slăbiciune și oboseală. Netratat, deficitul poate duce la complicații neurologice severe și boli hematologice.
În cazul suspiciunii unui deficit, primul pas este efectuarea unor teste precise pentru determinarea nivelului vitaminei B12. Ulterior, este importantă identificarea cauzei deficitului, iar medicul va stabili forma, doza și durata suplimentării necesare.
Pentru persoanele care doresc să evite consumul excesiv de carne, există alternative alimentare bogate în vitamina B12, potrivit recomandărilor publicației prevention.com:
