Pelinul (Artemisia absinthium), o plantă cunoscută în medicina tradițională pentru gustul său intens amar și folosită ca tonic digestiv, este subiectul unor studii recente care îi confirmă o parte dintre efectele benefice asupra florei intestinale și sistemului digestiv. Cercetările validează proprietățile sale antimicrobiene, antiinflamatoare și antiparazitare, însă specialiștii atrag atenția asupra riscurilor asociate consumului necontrolat și pe termen lung, din cauza potențialului toxic al anumitor compuși.
Considerat un remediu naturist pentru echilibrarea digestiei, pelinul acționează prin mai multe mecanisme. Consumul său stimulează producția de sucuri gastrice, bilă și enzime pancreatice, esențiale pentru descompunerea corectă a alimentelor. Totodată, planta are un efect antimicrobian documentat, ajutând la reducerea bacteriilor patogene și a ciupercilor, precum Candida albicans, ceea ce favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice. Una dintre cele mai cunoscute utilizări tradiționale este cea de vermifug natural, contribuind la eliminarea paraziților intestinali.
Cercetările științifice au început să valideze aceste utilizări tradiționale. Un studiu publicat în 2020 în revista Phytomedicine a arătat că extractul de pelin are o activitate semnificativă împotriva unor bacterii precum Escherichia coli și Staphylococcus aureus, dar și un potențial antifungic împotriva Candida albicans. Autorii studiului au concluzionat că planta poate fi un adjuvant în dezechilibrele microbiene intestinale.
Un alt studiu clinic, apărut în American Journal of Gastroenterology în 2007, a analizat efectele extractului de pelin la pacienți cu colită ulcerativă. Participanții care au primit extractul timp de 10 săptămâni au raportat o reducere semnificativă a simptomelor, unii reușind chiar să scadă doza de corticosteroizi. Cercetarea a evidențiat astfel potențialul antiinflamator al plantei.
Activitatea antiparazitară a fost, de asemenea, documentată. O cercetare realizată la Universitatea din Cairo în 2016 a testat pelinul pe culturi de Giardia lamblia și Entamoeba histolytica, doi paraziți intestinali frecvenți. Rezultatele au indicat o inhibare semnificativă a acestora, cu o eficiență apropiată de cea a tratamentelor medicamentoase standard.
Pentru consum, cea mai comună formă este infuzia, preparată dintr-o linguriță de plantă uscată la 250 ml de apă clocotită, lăsată la infuzat 5-7 minute. Se recomandă consumul unei singure căni pe zi, cu 15-20 de minute înainte de masă, pe o perioadă de maximum 7 zile consecutive. Alte forme de administrare includ tinctura (15-20 de picături în apă, de două ori pe zi, maximum 10 zile) sau capsulele și pulberea, disponibile în magazinele naturiste.
Cu toate acestea, pelinul este o plantă puternică, iar utilizarea sa trebuie făcută cu precauție și doar pe perioade scurte. Consumul este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează, copiilor sub 12 ani și persoanelor care suferă de gastrită hiperacidă, ulcer gastric, afecțiuni neurologice precum epilepsia sau celor care urmează tratamente cu anticoagulante sau sedative. Consumul în exces sau pe termen lung poate duce la toxicitate neurologică din cauza tuionei, un compus activ din plantă, manifestată prin tremurături, convulsii sau halucinații.
