Mărarul, o plantă aromatică des întâlnită în bucătăria românească, este apreciat de mii de ani nu doar pentru gustul său, ci și pentru numeroasele beneficii aduse sănătății. Originar din estul Mediteranei și folosit în tratamente medicale încă din Egiptul Antic, acum 5.000 de ani, mărarul este utilizat ca remediu tradițional pentru afecțiuni digestive, dureri de cap sau pentru stimularea lactației la proaspetele mame.
Bogat în potasiu, sodiu și sulf, mărarul are efecte diuretice recunoscute. Compoziția sa include minerale esențiale precum calciu, fier și magneziu, vitaminele A, B și C, dar și un ulei volatil, prezent în proporție de 2,5-4% în frunze și 3-6% în semințe. Principalul compus al acestui ulei este carvona, un antioxidant puternic cu proprietăți anticancerigene, regăsit și în dafin sau chimen.
Datorită proprietăților sale digestive, antispastice, antiinflamatorii și diuretice, mărarul a fost folosit de-a lungul istoriei pentru a calma crizele epileptice sau pentru a ameliora efectele consumului excesiv de alcool. De asemenea, în tradiția populară i se atribuie și calități afrodisiace.
Sub formă de infuzie, mărarul stimulează sistemul digestiv, combate sughițul, durerile de cap și tusea. Totodată, ajută la eliminarea gazelor intestinale, la atenuarea crampelor și acționează ca un antiseptic la nivelul intestinului.
Pentru a facilita digestia, se recomandă consumul unei lingurițe de mărar verde înainte de masă. În cazul gastritei hiperacide, un remediu eficient se prepară din 2-4 lingurițe de mărar tăiat mărunt, amestecate într-un blender cu 250 ml de iaurt. Preparatul se lasă la macerat 40 de minute și se consumă pe stomacul gol, de două ori pe zi, pentru a reduce durerea și a normaliza secreția acidă.
Împotriva balonării și a colitei de fermentație, se poate consuma câte o linguriță de frunze proaspete tocate la fiecare masă, timp de o lună. Acest tratament oprește dezvoltarea bacteriilor intestinale care provoacă gaze și colici. Pentru colita de putrefacție, se recomandă o salată de varză sau verdețuri cu două lingurițe de mărar tocat și o linguriță de oțet de mere, consumată înainte de fiecare masă, timp de una-două luni.
Mărarul are și proprietăți antifungice, fiind util în tratarea candidozei digestive. Se recomandă consumul zilnic, timp de 30 de zile, a unei jumătăți de litru din amestecul de mărar cu iaurt, care ajută la refacerea florei intestinale normale.
Pentru calmarea sughițului, a spasmelor digestive, dar și a durerilor de cap sau a stărilor de amețeală, se recomandă mestecarea îndelungată a câtorva tulpini proaspete de mărar.
În perioada alăptării, consumul zilnic de frunze proaspete de mărar stimulează secreția lactată și îmbunătățește calitatea laptelui matern. De asemenea, ajută la recuperarea postnatală, favorizând resorbția țesuturilor apărute în timpul sarcinii. Un remediu tradițional constă în consumul, dimineața și seara, a unei felii de pâine unse cu unt, peste care se presară sare și mărar tocat.
Atenție, pe durata sarcinii, medicii recomandă ca aportul de mărar să nu depășească 5 grame de frunze proaspete pe zi.
