Elveția alocă sute de milioane de dolari pentru a-și moderniza rețeaua extinsă de buncăre, care poate adăposti întreaga populație de aproape nouă milioane de locuitori. Decizia vine pe fondul „situației globale de securitate în schimbare” și a războiului din Ucraina, iar planul, care va intra în vigoare din 2026, include modernizarea a sute de adăposturi și înlocuirea sistemelor de ventilație, conform unei relatări The Washington Post.
Un exemplu al acestei infrastructuri este adăpostul Urania din centrul vechi al orașului Zürich. Sub o parcare subterană cu șapte niveluri se ascunde o fortăreață militară capabilă să găzduiască până la 11.000 de persoane în caz de urgență. Buncărul dispune de rezerve de apă potabilă, generatoare de curent, filtre de gaze toxice și un sistem de comandă.
Samantha Aeschbach, fondatoarea companiei de turism Zurich Insider, le explică vizitatorilor că turiștii, în special cei din America sau alte țări europene, sunt fascinați de istoria militară a Elveției. „Toți sunt surprinși și curioși să afle mai multe – și, inevitabil, ne abatem de la traseu”, spune ea.
Începând din 2026, o nouă reglementare privind protecția civilă va intra în vigoare. Planul prevede modernizarea a 200 de buncăre de mari dimensiuni, cu un buget total de 276 de milioane de dolari pentru următorii 15 ani. Totodată, contribuția pe care dezvoltatorii imobiliari o plătesc autorităților locale pentru finanțarea adăposturilor publice va crește de la aproximativ 1.000 la peste 1.700 de dolari de persoană.
În paralel, autoritățile cantonale lucrează la înlocuirea sistemelor de ventilație și filtrare din buncărele mai vechi, ajunse la finalul ciclului de viață de 40 de ani. Guvernul a pus la dispoziție un fond de 1,2 miliarde de dolari pentru această operațiune. În același timp, armata elvețiană a lansat un apel către companii pentru a transforma fortificațiile existente în „noduri defensive greu de atacat”.
Dreptul fiecărui cetățean la un loc într-un adăpost este garantat în Elveția prin Legea federală a protecției civile, adoptată în 1963, în timpul Războiului Rece. Potrivit profesoarei Silvia Berger Ziauddin de la Universitatea din Berna, „mentalitatea buncărului” face parte din ADN-ul național. Țara, unde serviciul militar sau cel de apărare civilă este obligatoriu, dispune de aproximativ 370.000 de adăposturi private și publice, suficiente pentru fiecare locuitor.
Deși în 2011 s-a discutat renunțarea la construcția de noi adăposturi private, dezastrul de la Fukushima și invazia Rusiei în Ucraina au schimbat perspectiva autorităților. Între timp, multe buncăre mari fuseseră vândute și transformate în muzee, ferme de ciuperci sau depozite de brânzeturi.
Modernizarea rețelei vine în contextul în care țări europene precum Danemarca, Suedia, Finlanda, Franța și Marea Britanie își revizuiesc sistemele de recrutare, își sporesc bugetele de apărare și încurajează populația să aibă provizii de urgență.
Autoritățile elvețiene reevaluează acum rețeaua în contextul unei potențiale „policrize”, scenariu în care mai multe amenințări apar simultan. Daniel Jordi, șeful Diviziei de Protecție Civilă și Instruire, afirmă că obiectivul actual este protejarea oamenilor și în afara locuințelor.
„Economia trebuie să funcționeze chiar și în timpul unui război”, spune el. „Dacă oamenii lucrează într-un oraș mare și are loc un atac aerian, trebuie să existe protecție – așa cum vedem astăzi la Kiev.” Menținerea școlilor deschise și reducerea traumelor pentru tineri reprezintă, de asemenea, o prioritate. „Ne uităm la ce fac alte țări, cum ar fi Ucraina, Finlanda sau Israelul, și învățăm din experiența lor”, adaugă Jordi.
Adăposturile elvețiene sunt construite din beton armat, cu uși anti-explozie, sisteme de ventilație și camere etanșe, menite să reziste la arme nucleare, biologice sau chimice. Fiecare loc trebuie să ofere minimum un metru pătrat de spațiu per persoană, iar autoritățile trebuie să facă adăposturile operaționale în maximum cinci zile de la un ordin guvernamental.
De la izbucnirea războiului din Ucraina, interesul pentru buncăre a crescut semnificativ. Companiile elvețiene, precum Bunker Swiss, raportează o cerere tot mai mare, prețurile variind de la 46.000 la 93.000 de dolari pentru un buncăr modular, până la sume de ordinul milioanelor pentru construcții personalizate.
Erich Breitenmoser, proprietarul unuia dintre cele mai mari buncăre private din țară, Fortăreața Furggels, construită în 1939, consideră modernizarea sistemului „pur și simplu logică”. „Noe nu și-a construit arca în timpul potopului, ci înainte”, spune el. „Poate că nu vei avea niciodată nevoie de ea, dar dacă va fi cazul, vei fi recunoscător că o ai.”
