În mijlocul verii anului 1931, Bucureștiul a fost cuprins de o caniculă intensă, iar pe 16 iulie presa vremii a anunțat cu surle și trâmbițe că temperatura în capitala României ar fi atins 60 de grade Celsius. Această informație, menită să impresioneze și să alarmeze publicul, s-a dovedit, însă, o interpretare eronată a datelor meteorologice, deoarece măsurătoarea respectivă reflecta temperatura solului expus direct la soare, nu temperatura aerului, conform standardelor actuale.
Temperatura de 60 de grade Celsius raportată în 1931 nu reprezenta temperatura aerului, care este măsurată la aproximativ doi metri înălțime, într-un loc umbrit și ventilat, ci o valoare înregistrată la nivelul solului, expus radiațiilor solare directe. Această diferență esențială a fost neglijată în relatările vremii, care au preferat senzaționalul în detrimentul preciziei științifice.
În aceeași zi, la stația meteorologică București–Filaret, una dintre cele mai vechi din capitală, temperatura aerului măsurată la umbră a fost de aproximativ 38,6 grade Celsius. Aceasta rămâne o valoare extrem de ridicată, dar nu neobișnuită în contextul climei mediteraneene. Măsurătorile făcute la sol, pe suprafețe încinse de soare, pot indica temperaturi mult mai mari, însă acestea nu reflectă condițiile ambientale resimțite de oameni.
„Aceste procese fizice se produc indiferent de an sau localizare. Din analiza datelor existente în perioada 1961-2022 privind temperatura maximă a aerului și temperatura maximă a solului, la stația meteorologică București-Filaret, se constată că în lunile de vară, diferența dintre temperatura maximă a solului și temperatura maximă a aerului variază, în general, între 20 și 35 °C”, explică Mădălina Moise, de la Secția de Climatologie a Administrației Naționale de Meteorologie (ANM).
Povestea celor 60 de grade continuă să fie evocată în perioadele moderne de caniculă, fiind uneori folosită ca argument pentru a minimiza gravitatea încălzirii globale. Cu toate acestea, este esențial să analizăm aceste date în contextul metodologiilor de măsurare și al standardizărilor internaționale, care au evoluat considerabil în ultimele decenii.
Recordurile oficiale actuale privind temperatura aerului în România indică valori semnificativ mai mici decât cele vehiculate în 1931. Cea mai ridicată temperatură măsurată în București a fost cea din 5 iulie 2000, când termometrul a atins 42,4 grade Celsius. La nivel național, recordul absolut este de 44,5 grade Celsius, înregistrat pe 10 august 1951, la stația Ion Sion din județul Brăila, potrivit informațiilor publicate de b365.ro.
În ceea ce privește temperaturile solului, acestea pot depăși cu mult valorile aerului, mai ales sub acțiunea directă a razelor solare. De exemplu, în vara anului 2007, la aceeași stație Filaret, temperatura solului a ajuns la 68,5 grade Celsius, în timp ce temperatura aerului era semnificativ mai scăzută. Această diferență se datorează faptului că suprafețele asfaltate sau uscate absorb rapid radiația solară și rețin căldura pentru perioade îndelungate.
