Obligația de întreținere, cunoscută publicului larg drept „pensie alimentară”, este reglementată strict de legislația din România, care stabilește clar cine trebuie să plătească, în ce condiții și care sunt limitele financiare. Deși cel mai des întâlnită în cazul copiilor ai căror părinți sunt divorțați, obligația se poate extinde și la foști soți sau alte rude, însă doar în anumite situații prevăzute de lege.
În cazul copiilor, pensia de întreținere se stabilește în funcție de nevoile acestora, dar și de veniturile părintelui obligat la plată. Codul Civil impune însă plafoane clare: până la o pătrime (1/4) din venitul net lunar pentru un copil, până la o treime (1/3) pentru doi copii și până la jumătate (1/2) pentru trei sau mai mulți copii.
Potrivit legii, obligația de a plăti pensie de întreținere nu revine doar părinților. În funcție de circumstanțe, aceasta poate fi instituită și în sarcina soțului/soției, a rudelor în linie directă (părinți, bunici) sau chiar a fraților și surorilor, în situațiile stabilite de lege.
Instanța de judecată poate respinge o cerere de stabilire a pensiei de întreținere în anumite condiții. Acest lucru se poate întâmpla dacă persoana care o solicită nu se află în „stare de nevoie”, adică dispune de mijloace proprii pentru a se întreține. De asemenea, cererea poate fi refuzată sau pensia redusă dacă solicitantul a săvârșit fapte grave împotriva celui obligat la plată.
În ceea ce privește foștii soți, dreptul la întreținere după divorț este condiționat. Acesta se acordă, de regulă, doar dacă fostul partener se află în incapacitate de muncă, iar această incapacitate a apărut în timpul căsniciei sau într-un interval de până la un an de la desfacerea ei.
Demersul pentru obținerea pensiei de întreținere se face la instanța competentă, unde trebuie prezentate dovezi privind veniturile persoanei obligate la plată și nevoile beneficiarului. De regulă, plata se stabilește de la data depunerii cererii, dar poate fi acordată și retroactiv dacă s-a dovedit că pârâtul este cel care a cauzat întârzierea.
Deși termenul popular este „pensie de întreținere” sau „pensie alimentară”, denumirea juridică oficială, folosită în actele normative și în instanță, este „obligația de întreținere”.
