
Moștenitorii trebuie să dezbată succesiunea la notar pentru a-și intra în drepturi. Dacă acest lucru nu se întâmplă în termenul legal, dreptul la moștenire poate fi pierdut.
Moștenitorul are la dispoziție un an de la data decesului pentru a accepta moștenirea. Această acceptare poate fi exprimată în scris, printr-un document oficial sau chiar prin acțiunile întreprinse asupra bunurilor moștenite.
În principiu, dreptul la moștenire nu se pierde niciodată, însă există excepții.
Odată acceptată moștenirea, dreptul asupra acesteia devine definitiv și irevocabil.
Dacă moștenitorul nu acceptă succesiunea în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia, pierde dreptul la moștenire, conform articolului 700 din Codul Civil.
De asemenea, dacă nu își exprimă dorința de a moșteni în termen de un an, persoana în cauză pierde dreptul la moștenire, considerându-se că a renunțat la ea.
Există situații în care termenul poate fi diferit, după cum urmează:
Moștenirea reprezintă modul prin care bunurile și datoriile unei persoane decedate sunt transmise celor desemnați prin lege sau prin voința defunctului.
În primul rând, moștenitorii sunt copiii și soțul supraviețuitor. Dacă aceștia nu există, moștenesc părinții, frații și surorile, precum și copiii acestora.
În lipsa acestor rude, moștenesc bunicii și străbunicii. Dacă nici aceștia nu există, dreptul la moștenire revine mătușilor, unchilor și verilor primari, până la un anumit grad de rudenie.
De asemenea, copilul conceput, dar nenăscut la momentul decesului părintelui, are dreptul să moștenească alături de ceilalți moștenitori.
Chiar dacă o persoană face parte din una dintre cele patru clase de moștenitori, ea poate fi exclusă de la moștenire prin instituția „nedemnitații”. Aceasta se aplică celor care au săvârșit fapte grave împotriva defunctului sau a altor moștenitori.
Decizia privind nedemnitatea este luată de un judecător sau notar, care poate stabili că persoana respectivă nu are dreptul să moștenească.
Următoarele categorii de persoane pierd calitatea de moștenitor: