Jumătate dintre municipiile și două treimi din orașele României nu mai îndeplinesc criteriul minim de populație pentru a-și păstra actualul statut administrativ, conform unei analize guvernamentale bazate pe datele ultimului recensământ. Anunțul a fost făcut de ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, care a subliniat dezechilibrul major dintre rangul legal al localităților și realitatea demografică.
Potrivit datelor oficiale, 57 din cele 103 municipii ale țării au o populație sub pragul legal de 40.000 de locuitori, în timp ce 146 dintre cele 216 orașe au coborât sub limita de 10.000 de locuitori. O eventuală retrogradare administrativă ar avea consecințe economice directe asupra bugetelor locale și a salariilor din primării.
„Am realizat o analiză strict profesională, fără niciun criteriu politic, bazată pe Legea 351 privind Planul de Amenajare a Teritoriului Național. Din cele 103 municipii, 57 nu mai respectă criteriul de 40.000 de locuitori, iar din cele 216 orașe, 146 sunt sub pragul de 10.000”, a declarat ministrul Cseke Attila la Sebeș.
Implicațiile acestor date sunt în primul rând de natură economică. Clasificarea unei localități ca municipiu, oraș sau comună stabilește nivelul maxim al indemnizațiilor pentru primari și viceprimari, al salariilor funcționarilor și dimensiunea organigramei din administrația publică locală.
Conform Legii-cadru a salarizării, veniturile aleșilor locali sunt calculate prin aplicarea unui coeficient la numărul de locuitori. O retrogradare, de exemplu de la municipiu la oraș, ar atrage automat o scădere a salariilor în primărie și o ajustare a numărului de posturi.
În același timp, localitățile care au înregistrat o creștere demografică semnificativă ar putea fi promovate, ceea ce le-ar aduce salarii mai mari pentru angajații din administrație, fonduri sporite și competențe extinse.
Schimbarea rangului unei localități nu se produce însă automat. Potrivit Legii nr. 351/2001, procesul este complex și necesită o inițiativă a consiliului local, organizarea unui referendum pentru consultarea cetățenilor, o analiză a Ministerului Dezvoltării care să confirme îndeplinirea criteriilor și, în final, adoptarea unei legi speciale în Parlament.
Cu toate acestea, Guvernul poate iniția procedura de retrogradare atunci când constată că o localitate nu mai îndeplinește condițiile legale, propunând Parlamentului un proiect de lege în acest sens.
Decizia este una sensibilă, având o miză politică majoră. Retrogradarea este adesea percepută de locuitori ca o pierdere de statut și prestigiu. În plus, localitățile care își pierd statutul de oraș sau municipiu riscă să nu mai aibă acces la anumite programe de finanțare europeană sau guvernamentală, destinate exclusiv mediului urban.
„Există o diferență semnificativă între statutul administrativ actual și realitatea demografică reflectată în datele recensământului. Analiza noastră arată că este nevoie de o actualizare, însă decizia finală aparține Guvernului și Parlamentului”, a adăugat Cseke Attila.
Scăderea populației din multe zone urbane este cauzată de factori precum migrația externă, îmbătrânirea demografică, declinul industrial și lipsa investițiilor. În contrast, unele comune din apropierea marilor orașe au cunoscut o dezvoltare accelerată, depășind ca număr de locuitori unele orașe, dar fără a avea un statut administrativ corespunzător.
