O asistentă medicală din Pașcani, Lucica Ionoaia, acuză medicul dr. Costică Mitrofan, de la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, de neglijență în tratamentul mamei sale, Margareta Negrea (78 ani), care a murit la 22 iunie 2025, după trei zile de internare în secția de Chirurgie Toracică a spitalului din Iași.
Pe 26 mai 2025, Margareta Negrea a fost transportată de urgență la Spitalul Municipal de Urgențe Pașcani din cauza unor dureri acute în zona inferioară stângă a abdomenului. După evaluare, medicii au decis transferul la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, secția de Chirurgie Toracică.
„E o mare durere în sufletele noastre că, poate, nu avem liniștea aia, ne gândim că poate nu am făcut totul pentru ea, pentru mama noastră. În dimineața zilei de luni, 26.05.2025, a sunat sora, spunând că mama noastră acuză o durere violentă în fosa iliacă stângă, durere care nu ceda și era din ce în ce mai greu de suportat. Am sunat la 112 și am ajuns cu ea la UPU Pașcani, unde a fost văzută de către medicul de gardă și, în urma consultului și investigațiilor făcute, s-a hotărât să o trimită cu ambulanța la Secția de Chirurgie Toracică Iași. Nu avea nicio legătură cu durerea pe care o acuza. Noi nu am putut contrazice medicul. A ajuns seara la Secția de Chirurgie Toracică Iași, a fost internată, urmând să fie investigată. Treceam prin tot felul de stări și, totodată, încercam să o liniștim pe ea, să-i spunem că e pe mâini bune. Cu lacrimi în ochi și cu mare încredere, am lăsat-o pe patul spitalului. Am fost crescute să avem încredere în instituțiile statului. Toată noaptea i-a fost rău, dar, probabil, fiind și o persoană în vârstă, era mai puțin crezută – din ușa salonului o întrebau cum se simte. A avut noroc de pacientele din salon că-i mai dădeau câte o gură de apă.”
Lucica Ionoaia susține că mama sa a fost internată timp de trei zile într-o secție neadecvată simptomelor și că intervenția chirurgicală a fost amânată excesiv.
„Nu puteam intra decât la orele de vizită, așa că, marți, 27 mai 2025, ora 14:00, eram la ea. Am vorbit cu medicul de gardă să o vadă, pentru că avea tranzitul intestinal oprit, vărsături și dureri insuportabile. Medicul a zis că nu are nimic.
„Noi l-am întrebat dacă nu cumva are o ocluzie intestinală? El a spus că nu, că-i face tot ce trebuie, era în perfuzii. Am plecat, revenind miercuri, la aceeași oră, am luat legătură cu medicul de gardă și, într-adevăr, ne-a confirmat că ar putea fi vorba de ocluzie intestinală. Mă întreb de ce noi, ca aparținători, trebuia să le spunem diagnosticul? Au văzut-o atâția medici și niciunul nu a pus mâna pe ea să o consulte. A stat 3 zile fără tranzit, fără să urineze, fără să mănânce. Un pacient nu este un individ sau, mai rău, un corp, este o ființă socială și spirituală, iar oamenii din jurul lui nu pot fi ignorați în procesul de vindecare.”
După presiuni din partea familiei, pacienta a fost transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” Iași, însă transferul a fost, conform declarațiilor fiicei, amânat fără motiv medical justificat.
„Ne-a anunțat că o trimite în UPU Spiridon. Ei au anunțat ambulanța, noi am văzut că au trecut 2 ore, am sunat să întrebăm dacă e plecată. Doamna doctor care era de gardă era foarte mâhnită că am sunat și noi, ne-a zis să așteptăm, că nu e nicio urgență. Cinci ore pe ceas am așteptat, urgență a fost de când am internat-o, dar au ignorat-o toți cei care au văzut-o. La ora 22:00, cei de la Spiridon au intrat cu ea în sala de operație, deci era o urgență mare. Am privit-o când am ieșit din secție și am asigurat-o că va fi bine. Am adus-o pe picioarele ei, era conștientă, coerentă, iar acum era epuizată fizic. Practic, fiecare dintre noi o să ajungem într-o situație asemănătoare undeva într-un spital din România, fie ca pacient, fie ca aparținător. Credința poate ne consolează, dar avem și obligația de a gândi critic și de a acționa constructiv. În cazul ăsta, am câteva recomandări de empatie pentru personalul medical, ar fi de mare folos: aparținătorii trebuie incluși în vindecarea pacientului. Poate s-a intervenit prea târziu. În concluzie, mama noastră trebuia operată de urgență, în schimb, ea a stat 3 zile și 2 nopți agățată de o perfuzie. Poate, dacă se intervenea la timp și nu apăreau complicații, era și acum printre noi.”
La „Sf. Spiridon”, Margareta Negrea a fost operată de urgență de dr. Mircea Florin Costache. Familia declară că intervenția a decurs fără complicații și că personalul spitalului a depus toate eforturile necesare.
„Mama avea 78 de ani, dar noi credeam că va trece de 80, era foarte vioaie. Ea avea un cancer la pancreas, într‑adevăr, dar făcuse chimioterapie, era bine. Domnul doctor Mitrofan tot a scos în evidență cancerul ăsta. Noi am insistat să o transfere la Spiridon, i‑am zis că suntem și noi cadre medicale. Medicului de la Spiridon i‑am zis de cancer și a spus că o să vadă care e situația atunci când o deschide, la operație. Totul era curat. Ea a avut o hernie inghinală ștrangulată. De la Spiridon ni s‑a spus clar că, dacă se mai întârzia cu operația, făcea septicemie și murea. Ni s‑a spus că starea e gravă. La Spiridon a fost internată 10 zile. Când a fost externată, era mai bine. Noi nu avem nimic de reproșat medicilor de la Spiridon, problema este că a stat 3 zile internată în Secția de Chirurgie Toracică Iași.”
Margareta Negrea a decedat pe 22 iunie 2025. Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” a emis un comunicat medical în care a detaliat evoluția clinică:
Aceste informații au fost furnizate de prof. dr. Diana Cimpoieșu, purtător de cuvânt al spitalului.
Medicul Costică Mitrofan a refuzat să comenteze cazul, menționând doar diagnosticul de cancer pancreatic cu metastaze multiple, conform informațiilor publicate de BZI.ro.
Familia Negrea consideră că întârzierea intervenției chirurgicale și lipsa unei monitorizări adecvate în secția inițială au contribuit la decesul pacientei. Spitalul „Sf. Spiridon” susține că intervenția a fost efectuată corect și că evoluția fatală a fost determinată de boala oncologică avansată.
