Lucrările la Canalul Siret-Bărăgan, unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură pentru irigaţii din România, urmează să fie reluate începând cu sfârşitul lunii aprilie 2025. Potrivit declaraţiilor făcute recent de ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, șantierul va fi redeschis în județul Vrancea, după o lungă perioadă în care proiectul a fost abandonat și s-a degradat semnificativ.
Traseul stabilit pentru canal traversează mai multe judeţe importante din sud-estul ţării, incluzând traseul strategic Călimăneşti – Mărăşeşti – Focşani – Râmnicu Sărat – Buzău – Urziceni – Dridu. Proiectul debutează la Acumularea Călimănești, situată pe râul Siret în județul Vrancea, și se va finaliza în lacul Dridu, amplasat pe râul Ialomiţa, în apropiere de București.
Ce investiţii implică reluarea lucrărilor pentru Canalul Siret-Bărăgan
Repunerea acestui proiect strategic pe agenda autorităţilor presupune alocarea unor fonduri substanțiale, ținând cont că lucrările efectuate anterior s-au degradat semnificativ. Conform evaluărilor făcute publice încă din anul 2012, costul total necesar finalizării proiectului era estimat atunci la aproximativ 3,5 miliarde de euro. Aceste cheltuieli sunt justificate de amploarea proiectului, care ar putea permite irigarea unei suprafețe extrem de importante a României, echivalentă cu 10% din terenurile agricole la nivel național.
Odată finalizat, canalul va avea o lungime de circa 50 kilometri, cu o lățime de 57 metri la suprafața apei și o adâncime stabilită la 7 metri. Potrivit Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), primul tronson al proiectului, cu o lungime de 23 kilometri, se află în prezent în faza inițială a execuției.
Beneficiile proiectului: irigaţii avantajoase şi dezvoltarea agriculturii regionale
Proiectul Canalului Siret-Bărăgan este văzut ca o investiție strategică din perspectiva dezvoltării agriculturii în regiunea de sud-est a României. Realizarea acestei lucrări complexe va permite irigarea suprafețelor agricole la costuri reduse, folosind în principal gravitația în transportul apei către terenuri.
Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a subliniat importanța realizării acestor investiţii şi a enumerat măsurile luate în domeniul irigațiilor până în prezent:
„Este vorba despre un sprijin de 1,5 miliarde de euro, fără cofinanţare, inclusiv TVA eligibil”.
În prezent, potrivit ministrului Agriculturii, aproximativ 1,4 milioane de hectare au fost deja reabilitate şi modernizate din punctul de vedere al sistemelor de irigații din România. Mai mult, prin Planul Strategic, sunt planificate alte investiții de 500 milioane de euro, pentru a moderniza infrastructura secundară de irigații şi pentru a creşte cu încă 680.000 hectare suprafaţa irigată.
De asemenea, Ministerul Agriculturii a alocat în acest an un buget de 100 milioane de euro pentru susținerea accesului la apă în mod gratuit prin infrastructura principală și pentru acoperirea a jumătate din consumul energetic al staţiilor de punere sub presiune.
Istoria zbuciumată a proiectului: refuzat inițial de Ceaușescu, readus în atenția autorităților în anii ’80
Deşi construcția canalului a fost lansată oficial în anul 1986, sub regimul lui Nicolae Ceauşescu, ideea inițierii acestui proiect ambiţios a existat cu mult timp în urmă. În mod inedit, în anul 1972, planul realizării Canalului Siret-Bărăgan a fost prezentat conducerii comuniste, însă proiectul a fost atunci respins chiar de către Nicolae Ceauşescu. Fostul lider al României favoriza, la acel moment, o variantă alternativă, ce implica dezvoltarea unor conexiuni navigabile pornind de la București, urmând valea râului Argeș spre zona Pitești.
În momentul în care a fost reluat în a doua jumătate a anilor ’80, proiectul prevedea o lungime mult mai mare decât cea prevăzută astăzi, respectiv de aproximativ 198 kilometri. Conform planului iniţial, canalul urma să îndeplinească și alte funcţii majore, precum reducerea riscurilor de inundaţii pe lunca Siretului și chiar crearea unei rute suplimentare pentru transportul naval de mărfuri. Astăzi, proiectul este readus în atenție nu doar pentru utilitatea agriculturii din zona Bărăganului, ci și pentru importanța sa strategică în contextul actual al dezvoltării durabile și gestionării eficiente a resurselor naturale.
