Românii respectă anual, în preajma datei de 30 noiembrie, obiceiul punerii grâului la încolțit de Sfântul Andrei, un ritual considerat simbol al belșugului și al protecției divine asupra familiei. Această tradiție, transmisă între generații, marchează începutul sărbătorilor de iarnă și este asociată cu renașterea și fertilitatea.

Conform obiceiului, boabele de grâu se pun la înmuiat în seara de 29 noiembrie, iar a doua zi sunt așezate pe un șervet umed sau în pământ, într-un recipient, pentru a germina. Planta este lăsată să crească până în Ajunul Crăciunului, moment în care vârful verde este folosit pentru a decora masa festivă.

Evoluția grâului este privită ca un indicator pentru anul ce urmează. Tradiția spune că, dacă grâul crește des și verde, anul va fi unul bogat, în timp ce firele rare și firave prevestesc un an mai dificil. Totodată, în această zi se oficiază slujbe speciale în biserici, iar credincioșii participă pentru a se ruga.

Pe lângă ritualul grâului, ziua de Sfântul Andrei include și alte practici populare. În anumite zone, oamenii udă caii pentru a-i feri de boli, iar busuiocul este pus la icoane sau sub pernele tinerelor, pentru ca acestea să își viseze ursitul. În mediul rural, se păstrează credința „nopții strigoilor”, motiv pentru care ușile și ferestrele sunt unse cu usturoi pentru protecție împotriva spiritelor rele.

Pentru a nu atrage ghinionul, gospodinele evită munca în casă și nu împrumută obiecte. Se consideră că, odată cu lucrul înstrăinat în această zi, pleacă și norocul familiei. Pentru reușita procesului de încolțire, se recomandă folosirea unui vas curat, poziționat la lumină și căldură, și udarea moderată a semințelor.