Codul Numeric Personal (CNP), format din 13 cifre, a devenit un element obligatoriu în actele de identitate din România pe 2 martie 1978, printr-un decret semnat de Nicolae Ceaușescu. Sistemul de identificare, o invenție practică a regimului comunist, codifică informații precum sexul, data nașterii și județul în care a fost emis.

Codul are structura SAALLZZJJNNNC, fiecare secțiune având o semnificație specifică. Prima cifră (S) indică sexul și secolul nașterii, urmată de ultimele două cifre din anul nașterii (AA), luna (LL) și ziua nașterii (ZZ). Codul județului sau sectorului (JJ) reflectă locul unde s-a alocat CNP-ul, iar numărul de ordine (NNN) este unic pentru fiecare persoană. Cifra finală (C) este una de control, calculată printr-un algoritm ce asigură unicitatea și corectitudinea codului.

Implementarea acestui sistem a permis o administrare mai eficientă în România comunistă, dar, în rare cazuri, erori birocratice au dus la alocarea aceluiași CNP pentru două persoane, necesitănd emiterea unui nou cod pentru unul dintre ei. CNP-ul rămâne o parte esențială a identității fiecărui cetățean român și un mijloc de identificare ce cuprinde toate datele personale relevante.