Președintele Klaus Iohannis a generat dezbateri aprinse printr-o declarație făcută live la TV: „Eu rămân în mandat până când va fi ales un nou președinte al României”. Această afirmație a ridicat numeroase semne de întrebare legate de interpretarea Constituției, dar și de rolul Curții Constituționale a României (CCR) în clarificarea situației.
Confuzia a pornit de la citarea de către președinte a Articolului 83 din Constituție. Acesta menționează la alin. (2) că președintele în exercițiu rămâne în funcție până la depunerea jurământului de către succesor. Totuși, alin. (1) precizează că mandatul prezidențial durează cinci ani, ceea ce, teoretic, ar însemna finalizarea mandatului pe 21 decembrie.
CCR a clarificat ulterior situația, decizând că prelungirea mandatului este necesară din cauza complexității procesului electoral. Însă comunicarea incompletă a președintelui a lăsat loc speculațiilor, punând în prim-plan întrebări despre legitimitate și transparență.
CCR a ridicat și alte probleme delicate, cum ar fi utilizarea banilor publici în campaniile electorale. De exemplu, Nicolae Ciucă nu a declarat peste 2 milioane de euro cheltuiți pentru panouri publicitare. Situația ridică întrebări despre modul în care partidele politice folosesc fondurile publice pentru promovarea candidaților.
Mai mult, transparența televiziunilor și a platformelor de socializare privind sursele de finanțare rămâne o problemă nerezolvată, una care ar putea afecta corectitudinea viitoarelor alegeri.
În acest context tensionat, au apărut zvonuri despre intervenții externe, cum ar fi sprijinul american în gestionarea crizei electorale. Totuși, aceste teorii par mai degrabă scenarii literare decât realități politice. În loc de salvatori, americanii ar fi trimis experți contabili pentru a analiza utilizarea fondurilor destinate susținerii democrației în România.
Pe fondul confuziei, citatul lui Arbatov rămâne o concluzie relevantă: „Repeti greșelile până când te lovești de un dezastru final”.
