Criticul de artă Andrei Doicescu, fiul renumitului arhitect Octav Doicescu, a încetat din viață, lăsând în urmă o amintire profundă în lumea culturală românească. Anunțul trist a fost făcut public de către scriitorul Florin Toma, unul dintre prietenii apropiați ai acestuia, care a evocat cu emoție imaginea unui om discret, caracterizat prin bunătate și o frumusețe interioară rară.
Florin Toma a transmis pe rețelele sociale un mesaj încărcat de melancolie și respect, amintind ultimele imagini ale criticului de artă pe Facebook, tot mai rare în ultima perioadă. „Ce tristețe cumplită m-a cuprins! De astăzi, domnul Andrei O. Doicescu, fiul marelui arhitect al României, Octav Doicescu, nu mai e. Omul de cultură, criticul de artă, arhitectul și prietenul a plecat într-o lume mai bună. Fiindcă și-a isprăvit menirea pe acest pământ cu frumoase isprăvi de suflet”, a scris scriitorul.
În continuare, Florin Toma a descris cu precizie trăsăturile care îl defineau pe Andrei Doicescu: „Imaginea unui om discret, de o măreție aș îndrăzni să spun kalokagatheică, prin bunătatea pe care o iriza, parfumată cu o frumusețe nevăzută. Nu știu, era poate suferind, poate mizantrop, dar ce m-a surprins de fiecare dată a fost privirea. O privire de o copleșitoare tristețe.”
El a subliniat că tristețea reflectată în ochii prietenului său nu era un semn de răceală sau de pierdere, ci o resemnare profundă, impregnată de melancolie: „Nu era răceală, nu era masca pierderii, ci era o resemnare imersată într-un ocean de melancolie.”
Scriitorul și-a amintit cu emoție o fotografie a lui Andrei Doicescu, surprins într-un parc înconjurat de porumbei, moment ce i-a inspirat o reflecție poetică asupra melancoliei și ideii de zbor, simbolizând parcă plecarea sa.
Totodată, Florin Toma a evocat generozitatea intelectuală a criticului, care îi trimitea frecvent imagini, idei, citate sau informații valoroase. „Pe domnul Doicescu l-am simțit dintotdeauna ca pe un prieten, un prieten tutelar, înalt, acolo, sus, din a cărui generozitate m-am nutrit de fiecare dată atunci când ne trimitea pe internet un tablou, o idee, un citat, o informație memorabilă. A fost prin excelență un dăruitor”, a adăugat scriitorul.
Un gest care l-a emoționat profund a fost trimiterea prin poștă a catalogului expoziției retrospective Nicolas de Staël de la Musée d’Art Moderne, din toamna anului 2023, pe care scriitorul nu a putut să o viziteze. „N-am să uit, de pildă, gestul lui (și al doamnei Iulia Niculescu) de a-mi ostoi regretul că n-am putut vedea expoziția retrospectivă Nicolas de Staël. Atunci, mi-a trimis prin poștă catalogul acelei fulminante și atât de dorite expoziții. Un cadou de consolare, pe care mărturisesc că am vărsat o lacrimă. Cum, cu aceeași lacrimă de adânc regret, cinstesc acum memoria unui mare prieten.”
Florin Toma a încheiat mesajul său cu un omagiu dedicat memoriei criticului: „Să vă fie Calea luminată, domnule Andrei Doicescu!”
