
Românii care dezbat succesiunea în termen de doi ani de la decesul persoanei pe care o moștenesc sunt scutiți de plata impozitului către stat. În situația în care procedura este demarată după acest interval de doi ani, legislația prevede achitarea unui impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile incluse în masa succesorală.
În ceea ce privește costurile procedurale, onorariile minimale percepute de notari sunt de 300 de lei pentru eliberarea certificatului de calitate de moștenitor. Pentru dezbaterea succesiunii propriu-zise, tarifele pornesc de la 500 de lei și cresc progresiv, în funcție de valoarea totală a bunurilor moștenite.
Un detaliu esențial de reținut este competența teritorială: succesiunea poate fi dezbătută exclusiv la un notar public care își desfășoară activitatea în circumscripția tribunalului unde defunctul a avut ultimul domiciliu, conform informațiilor din certificatul de deces.
Pentru deschiderea dosarului succesoral, notarul va solicita o serie de documente personale în original. Acestea includ certificatul de deces, actele de identitate ale tuturor moștenitorilor, precum și certificatele de naștere și de căsătorie ale acestora.
Dosarul trebuie completat, după caz, cu hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, actele de stare civilă ale soțului supraviețuitor (inclusiv certificatul de deces al soțului anterior sau sentința de divorț) și adeverințele de schimbare a numelui pe cale administrativă.
De asemenea, sunt necesare declarațiile de opțiune succesorală și testamentul, dacă acesta există. În cazul în care moștenitorii nu se pot prezenta personal, aceștia pot fi reprezentați prin procură în formă autentică de către persoanele împuternicite.
Pentru a dovedi dreptul de proprietate asupra bunurilor care intră în masa succesorală, moștenitorii trebuie să prezinte actele de proprietate în original. Lista acceptată include contracte de vânzare-cumpărare, de donație, de schimb, acte de dare în plată, certificate de moștenitor anterioare sau hotărâri judecătorești.
Pentru bunurile mobile și imobile, este obligatoriu certificatul de atestare fiscală, eliberat de organul fiscal al Primăriei de la ultimul domiciliu al defunctului sau de la locul imobilului. Este important de știut că acest document are o valabilitate de doar 30 de zile de la data emiterii. Pentru imobilele intabulate, sunt necesare documentul de intabulare, planul de amplasament și releveul.
În funcție de bunurile deținute de defunct, dosarul poate include și actul de concesiune al locului de veci (împreună cu adeverința de la administrația cimitirului), extrasele de cont bancar, titlurile la ordin sau la purtător, certificatele de acționar sau carnetele C.E.C.