Noaptea de 29 spre 30 noiembrie marchează sărbătoarea Sfântului Andrei, un moment esențial în calendarul popular românesc, încărcat de semnificații spirituale și tradiții străvechi. Cunoscută în popor drept „Andrei cap de iarnă” sau „Halloween-ul românesc”, această noapte este considerată un moment de hotar în care bariera dintre lumea văzută și cea nevăzută dispare, fiind prilejul pentru numeroase ritualuri de protecție, belșug și aflare a ursitului.
Potrivit credințelor populare, în această noapte Cerul se deschide, iar rugăciunile sunt mai ușor auzite. Tradiția spune că momentul este unul al semnelor și al viselor premonitorii, iar cei care respectă obiceiurile vor avea parte de protecție divină și prosperitate. Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este punerea grâului la încolțit. Evoluția acestuia este interpretată ca un indiciu pentru anul viitor: dacă grâul crește des și verde, se prevestește un an plin de sănătate și belșug.
În folclorul românesc, se crede că în noaptea Sfântului Andrei spiritele celor morți, numite strigoi, devin periculoase și pot provoca daune majore, de la „furtul manei vacilor” și al „rodului livezilor”, până la îmbolnăvirea oamenilor. Pentru a contracara aceste forțe malefice, gospodinele folosesc usturoiul ca principală formă de protecție. Acesta este zdrobit și folosit pentru a unge porțile, ușile, geamurile și cotețele animalelor. De asemenea, firimiturile de pâine împrăștiate în curte și candelele aprinse lângă icoane sunt alte metode prin care oamenii încearcă să țină duhurile la distanță.
Istoricul Ania Moldoveanu notează că bătrânii credeau că în „noaptea strigoilor” casele sunt bântuite de sufletele oamenilor răi. Pe lângă ungerea cu usturoi, o altă măsură de precauție menționată de istoric era întoarcerea tuturor vaselor și cănilor cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințe pentru spiritele rele.
Sărbătoarea este marcată și de practici legate de aflarea viitorului partener de viață. Fetele care doresc să își viseze ursitul își pun busuioc sfințit sub pernă. Alte ritualuri includ „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut și cărbuni încinși, sau privitul într-un pahar cu apă neîncepută în care se lasă să cadă o verighetă sfințită. O superstiție mai veche sugerează că ursitul poate fi văzut dacă fata se așază goală între două oglinzi, ținând o lumânare în mână.
Sfântul Andrei este supranumit și „Apostolul Lupilor”, o titulatură derivată din prezența sa pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul. Legenda spune că în această noapte lupii capătă grai omenesc și devin mai sprinteni. Se crede că oamenii care îi aud vorbind află secrete teribile, dar prețul este transformarea lor în vârcolaci. Pentru a proteja gospodăria de atacurile animalelor de pradă, tradiția impune ca în această zi să nu se muncească.
Prognoza meteorologică populară joacă și ea un rol important. Dacă în noaptea de Sfântul Andrei cerul este senin și cald, iarna va fi blândă. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ploaie sau ninsoare, anunță o iarnă grea, cu troiene mari. De asemenea, oamenii aduc în casă crenguțe de vișin sau pun ceapă în pod pentru a testa umiditatea lunilor anului viitor.
