Poiana Măgura, satul din comuna Şărmăşag, județul Sălaj, are în prezent un singur locuitor permanent, însă începe să revină la viață prin turism și legătura puternică cu cei care l-au părăsit, dar nu l-au uitat, potrivit unui reportaj Agerpres.
Accesul se face pe un drum asfaltat care șerpuiește printre colinele verzi, iar la intrare se zăresc două gospodării părăsite ce evocă vremurile în care satul era animat. Cu toate acestea, curțile bine întreținute, vița de vie ce mai rodește și câteva grădini de legume arată că Poiana Măgura încă refuză să cadă în uitare.
În centrul satului, casele noi și cabanele moderne cu curți îngrijite anunță o renaștere treptată a localității. Astfel, ceea ce părea un sat în declin se transformă acum într-o mică destinație turistică a județului Sălaj.
„Satul avea cândva 70-80 de familii, dar oamenii au plecat spre un trai mai bun, la Ilișua. După asfaltarea drumului, în 2019, totul s-a schimbat. Astăzi sunt deja șapte cabane funcționale. Doar un singur locuitor a rămas permanent aici – Moricz Sandor, care nu a vrut în ruptul capului să plece”, a declarat Kovacs Tiberiu, viceprimarul comunei Şărmăşag.
Moricz Sandor, în vârstă de 66 de ani, fost cizmar, trăiește pe un vârf de deal cu o panoramă impresionantă. Casa lui renovată, lemnele aranjate pentru iarnă și găinile din ogradă îi asigură traiul zilnic. A ales să rămână aici după ce și-a îngrijit părinții până la sfârșitul vieții lor.
„Bunicul meu a primit pământ după război. Am avut de lucru cu animalele și cu pământurile. După ce tata s-a stins și mama a rămas la pat, am avut grijă de ea șase ani. De atunci, locuiesc singur aici”, povestește el.
Are doi câini și câțiva vecini de ocazie – turiști sau localnici care mai trec pe aici în weekend. Rar coboară pentru cumpărături, deoarece își găsește tot ce îi trebuie acasă.
Școala din sat, ridicată în 1965 de localnici în cadrul unei sărbători încărcate de muzică și dans, a fost abandonată în timp, dar recent Parohia Reformată a făcut demersuri pentru a intra în posesia clădirii.
Preoteasa Nemes Susana spune că intenția este de a transforma școala într-un centru pentru copii, fără semnal la telefon, cu spații de dormit, sală de conferințe și bucătărie.
Astăzi, casele abandonate încep să fie renovate, copiii celor care au plecat revin în vacanțe, iar pensiunile redau viață satului care a avut cândva peste 100 de locuitori.
