Începând cu data de 8 septembrie 2025, plata fondului clasei și a fondului școlii va fi interzisă în toate unitățile de învățământ din România, conform legislației în vigoare. Măsura urmărește eliminarea colectărilor informale de bani de la părinți sau elevi, asigurând finanțarea exclusivă din bugetele publice.
Regulamentul-cadru de funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, stabilit prin Ordinul nr. 4183/2022, prevede clar că nici consiliul reprezentativ al părinților, nici comitetele de părinți nu pot strânge fonduri. Aceste structuri nu au patrimoniu, buget propriu și nu sunt autorizate să colecteze cotizații, donații sau alte finanțări, limitându-și activitatea la sprijin voluntar și logistic pentru școli.
Părinții pot înființa asociații de părinți care funcționează în baza legislației privind asociațiile și fundațiile și care trebuie să respecte transparența și normele legale. Acestea au rolul de a reprezenta drepturile și interesele părinților membri.
Conform articolului 171 din regulament, fiecare unitate școlară are un consiliu reprezentativ al părinților, compus din președinții comitetelor de părinți. Această structură nu are personalitate juridică, nu deține patrimoniu și nu poate primi bani de la persoane fizice sau juridice. Implicarea consiliului este permisă doar prin acțiuni de voluntariat și sprijin în cadrul activităților școlii.
Statutul Elevului, în articolul 52, interzice în mod expres colectarea de fonduri de către elevi sau părinți pentru cheltuielile de funcționare ale școlilor. „Elevilor le este interzis: să colecteze fonduri de la alți elevi sau părinții acestora în vederea acoperirii cheltuielilor funcționării unității de învățământ, cum ar fi fondul clasei sau fondul școlii”, se precizează în acest document.
Aceste reglementări au ca scop protejarea părinților de presiuni financiare și asigurarea că educația se realizează fără costuri suplimentare neoficiale. Statutul Elevului se aplică tuturor elevilor înscriși în unitățile de stat, particulare și confesionale din România și subliniază că accesul la educație este un drept care nu trebuie condiționat de plăți suplimentare.
