Claudia Cardinale, una dintre cele mai cunoscute actrițe ale cinematografiei europene, a încetat din viață marți, la vârsta de 87 de ani, în regiunea Parisului. Actrița a fost celebrată pentru colaborările cu regizori prestigioși, precum Luchino Visconti și Federico Fellini, și a jucat alături de nume celebre ale secolului XX, printre care Burt Lancaster, Alain Delon, Henri Fonda, Jean-Paul Belmondo și Marcello Mastroianni.
„Ne lasă moștenirea unei femei libere și inspirate atât în parcursul său de femeie, cât și de artistă”, a declarat agentul său, Laurent Savry, într-un mesaj transmis agenției AFP.
Claudia Cardinale s-a născut la 15 aprilie 1938, în Tunisia, pe atunci sub protectoratul francez, având origini siciliene. A devenit cunoscută pentru roluri memorabile din filme precum Rocco și frații săi, Ghepardul și A fost odată în Vest. Poreclită „logodnica Italiei”, datorită succesului său pe platourile de filmare din Europa, Cardinale a fost un simbol al feminității și al eleganței mediteraneene.
Actrița a trecut printr-o traumă profundă în 1957, când a fost victima unui viol, iar din acest eveniment s-a născut fiul său, Patrick, pe care l-a crescut cu discreție, întrucât acesta fusese prezentat inițial drept fratele său mai mic. Acest secret, păstrat mulți ani, nu i-a împiedicat însă cariera să evolueze.
Cariera Claudiei Cardinale a început să prindă contur după ce a câștigat concursul „Cea mai frumoasă italiancă din Tunis” și a fost remarcată la Mostra de la Veneția. A jucat în filme importante de la vârsta liceului, începând cu o apariție în comedia italiană Le Pigeon. În 1961, a participat cu succes la Festivalul de la Cannes, confirmându-și statutul de vedetă promițătoare.
Rolul său în filmul Ghepardul (1963) al lui Visconti, în care a jucat alături de Alain Delon și Burt Lancaster, i-a adus consacrarea. Tot atunci a fost prezentă în capodopera lui Fellini, Otto e mezzo, unde a fost pentru prima dată dublată în limba italiană, deși cu accent francez. Cariera sa cuprinde și filme americane alături de actori precum Peter Sellers și David Niven, acesta din urmă făcându-i complimentul memorabil: „Claudia, împreună cu spaghetele, e cea mai frumoasă invenție a italienilor!”
De-a lungul anilor ’60 și ’70, Claudia Cardinale a jucat în producții notabile ale cinematografiei franco-italiene, colaborând cu actori de prim rang și regizori renumiți. În această perioadă, și-a declarat public, cu curaj, calitatea de mamă singură, iar fiul său Patrick a fost adoptat în secret de soțul său, producătorul Franco Cristaldi.
În viața personală, Claudia Cardinale a fost alături de regizorul Pasquale Squitieri între 1974 și 2011, cu care a avut o fiică, Claudia. De-a lungul timpului, a fost curtată de figuri marcante, de la Marlon Brando la președinți francezi, iar ea a dezmințit public mai multe zvonuri, inclusiv legate de relația cu familia lui Jacques Chirac.
În anii ‘80, cariera sa a intrat într-un declin treptat, după ce a participat la filmul Fitzcarraldo (1981) al lui Werner Herzog în care a jucat alături de Klaus Kinski. Deși a redus aparițiile pe marele ecran, actrița a fost onorată cu numeroase premii, precum Leul de Aur pentru întreaga activitate la Mostra de la Veneția în 1993 și Ursul de Aur de onoare la Berlin în 2002.
În ultimii ani, Claudia Cardinale s-a concentrat mai mult pe teatru și a revenit pe ecrane cu roluri precum cel din filmul Bronx (2020), lansat pe Netflix. În 2017, Festivalul de la Cannes a ales o fotografie cu ea pentru afișul aniversar al celei de-a 70-a ediții, simbolizând „bucuria, libertatea și îndrăzneala”.
În 2023, a fost înființată fundația Claudia Cardinale, menită să sprijine tinerii artiști în carieră.
Pe lângă activitatea artistică, Claudia Cardinale a fost și o femeie implicată social, devenind „ambasadoare a bunăvoinței” la UNESCO. A luptat împotriva miopatiei, SIDA și violenței asupra femeilor, susținând și organizații precum Amnesty International sau ajutorarea copiilor din Cambodgia. Ea a fost alături de actorul Rock Hudson în ultimele sale clipe, mărturisind că acesta s-a ascuns în lumea cinematografiei printr-o relație aparentă cu ea, pentru a proteja cariera, într-un context în care homosexualitatea era stigmatizată.
Claudia Cardinale a refuzat întotdeauna intervențiile chirurgicale estetice, susținând că ridurile sunt parte din frumusețea naturală, având lecții în acest sens de la Luchino Visconti, care o învățase să-și accepte propriul chip cu expresiile sale autentice.
