La 29 iunie 2024, comunitatea greco-catolică din Lunca, parte a protopopiatului Blaj, a fost onorată de prezența PS Cristian Crișan într-o ocazie deosebită, marcând sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Această întâlnire a fost cu atât mai semnificativă întrucât anul 2024 semnalează două momente memorabile: aniversarea a 125 de ani de la nașterea Venerabilului Episcop martir Vasile Aftenie, originar din Lodroman, și cinci ani de la vizita Papa Francisc la Blaj, care s-a încununat cu beatificarea a șapte venerabili episcopi martiri greco-catolici români.
Cu încuviințarea PF Cardinal Lucian Mureșan, liderul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și sub îndrumarea PS Cristian Crișan, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, liturghia solemnă a fost săvârșită în fruntea unui colectiv preoțesc. PS Cristian Crișan a continuat să transmită mesajul cardinalului în timpul ceremoniei de dezvăluire și binecuvântare a bustului Venerabilului Episcop Vasile Aftenie, urmat de o prezentare emoționantă a vieții și lucrării acestuia de către pr. decan Ion Buzași.
Episcopul Aftenie este adesea reamintit pentru studiile sale impresionante în Roma şi pentru rolul său dedicat ca Episcop auxiliar în București, caracterizat prin carisma și afecțiunea sa față de comunitate, într-un context marcat de provocările regimului comunist. Arestat în octombrie 1948, Episcopul Aftenie a ales să rămână steadfast în credința sa, până la moartea sa în mai 1950, devenind astfel primul martir al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din secolul al XX-lea.
În discursul său, PS Cristian Crișan a exprimat admirația și respectul său profund față de Episcopul Vasile Aftenie, precum și față de autoritățile locale și sculptorul Ioan Cândea, care au contribuit la omagierea memoriei acestuia prin realizarea și montarea unui bust în fața bisericii din Lunca. Această contribuție aduce recunoștință eternă Venerabilului Episcop Aftenie și celor care au facilitat această realizare.
Evenimentul s-a încheiat cu o agapă, unind participanții în spiritul comuniunii și recunoștinței. Această zi a rămas nu numai o amintire a devotamentului celor care au suferit pentru credință, dar și un exemplu vibrant al vieții comunității locale și spirituale.
