Înălțarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Paște, pică în anul 2025 pe 29 mai, o zi importantă marcată atât în calendarul religios ortodox, cât și în tradițiile populare românești. Această zi este dedicată comemorării eroilor și martirilor neamului și este însoțită de obiceiuri vechi, ce reflectă bogata spiritualitate a poporului român.
Sărbătoarea Înălțării Domnului nu are o dată fixă, fiind celebrată întotdeauna la 40 de zile după Paște. În 2025, aceasta va fi marcată joi, 29 mai. În calendarul ortodox, ziua este evidențiată cu cruce roșie și mai este cunoscută sub denumirile populare „Ispas” sau „Paștele Cailor”.
În această zi, creștinii își salută aproapele cu formula tradițională „Hristos s-a Înălțat!” și primesc răspunsul „Adevărat s-a Înălțat!”, un obicei ce se păstrează până la Rusalii.
Înălțarea Domnului este o zi la fel de importantă ca și Paștele, iar în multe gospodării se vopsesc ouă roșii, se coc cozonaci și se prepară pască. În satele românești, oamenii participă la Sfânta Liturghie și aduc la biserică ouă roșii și alte bucate tradiționale pentru a fi sfințite, apoi împărțite pentru sufletele celor adormiți.
Tradițiile populare spun că persoanele care poartă frunze de nuc și leuștean la brâu vor avea o sănătate de fier. În anumite zone, casele sunt împodobite cu crenguțe de paltin, iar vitele sunt bătute cu frunze de leuștean pentru a fi sănătoase și grase pe tot parcursul anului.
O credință răspândită este că cei care mor în apropierea sărbătorii Înălțării Domnului ajung direct în Rai, deoarece porțile cerului sunt larg deschise în această perioadă. Totodată, se spune că ceea ce se seamănă după această zi nu va mai rodi.
În aceeași zi, în România se face și cinstirea eroilor și martirilor neamului românesc, o manifestare de respect și recunoștință pentru sacrificiile lor.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălțimile cerești pentru a noastră mântuire și hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale învierii Tale și, iarăși, după săvârșirea slujirii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui! În această senină și atotluminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de Înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri.
Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învrednicește-ne și pe noi, neputincioșii, care gândim încă la cele pământești și săvârșim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoșătoarea Ta înălțare la cer, grijile cele trupești și cele lumești să le lepădăm și împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer și, cu toată inima și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini și călători, plecați din casa Părintească în țara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălțarea Ta, să însuflețești conștiința noastră, să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne învrednicești să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământești; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-Ți slujim și să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile Tale locașuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și Îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
