Acești sfinți au trăit în secolele III și IV, perioadă marcată de persecuții împotriva creștinilor. Tirs, mărturisitor al lui Hristos, l-a întâmpinat pe un dregător păgân în Helespont, care i-a cerut să renunțe la credință. Deși supus unor chinuri cumplite – înțeparea ochilor, sfărâmarea picioarelor, turnarea plumbului topit pe spate – Tirs a rămas nevătămat prin puterea credinței.
Ulterior, a fost aruncat într-un butoi cu apă pentru a fi înecat, dar vasul s-a spart. Aruncat de pe un zid înalt, unde țepii și cuiele îl așteptau, a ieșit teafăr. La rugăciunea lui, idolii din templu s-au prăbușit.
Aceste minuni l-au determinat pe Calinic, preot păgân, să îmbrățișeze credința creștină. Convertirea lui i-a adus moartea prin decapitare. La rândul său, Tirs a fost martirizat fiind tăiat cu fierăstrăul, după ce fusese închis într-un sicriu.
„Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri.
Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.”
Această rugăciune, adresată Sfinților Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie, are puterea de a vindeca boli grave și de a alunga gândurile necurate ale dușmanilor.
Sfinții mucenici, cu strălucirea lor cerească, stau înaintea tronului lui Dumnezeu și mijlocesc pentru cei care îi cinstesc. Ei au privit viața lumească ca pe un lucru trecător, iar prin jertfa lor au dobândit viața veșnică.
