Sfânta Teodora s-a născut în satul Vânători, județul Neamț, în jurul anului 1650, fiică a lui Ștefan Joldea, armaș al Cetății Neamțului. La îndemnul părinților, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail, dar, neavând copii, cei doi au hotărât să intre în monahism. Teodora a devenit călugăriță la Schitul Vărzărești, iar soțul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului sub numele Eleodor.
Sfânta Teodora de la Sihla, prima româncă canonizată, a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Română pe 20 iunie 1992, stabilindu-se ca zi de prăznuire data de 7 august. După ce a trăit în Schitul Vărzărești și în Munții Buzăului, Sfânta Teodora s-a retras în Munții Neamțului. Acolo, s-a întâlnit cu Ieroschimonahul Pavel, care a dus-o în zona Sihlei, unde a trăit în rugăciune și post până la moarte, în peștera care îi poartă numele.
Trupul ei a rămas în peșteră până în anul 1830, când a fost mutat în biserica Schitului Sihla, la inițiativa familiei domnitorului moldovean Mihail Sturza.
