În fiecare an, Biserica Ortodoxă organizează trei mari pomeniri pentru sufletele celor decedați: vara, toamna și iarna. „Moșii de toamnă” sunt comemorați în prima sâmbătă din noiembrie, iar în 2024, această zi cade pe 2 noiembrie.

De Moși, în biserici se țin slujbe și se împart pachete cu mâncare. Oamenii aprind lumânări care simbolizează atât lumina credinței, cât și a faptelor bune ale celui pomenit.

Se spune că în această zi e bine să fim împăcați cu toată lumea, să ne îmbrăcăm curat, iar femeile să-și acopere capul. În mediul rural, tradiția spune că nu este bine să spălăm haine sau să facem alte munci.

„Moșii de toamnă” sunt sărbătoriți în prima sâmbătă din noiembrie. Conform tradiției, trebuie să fim împăcați cu toți, să ne îmbrăcăm curat, iar femeile să aibă capul acoperit. De asemenea, este interzis să spălăm haine sau să facem alte munci. La biserică se țin slujbe, iar după aceea oamenii merg acasă și la cimitir, unde împart mâncare pentru sufletul celor trecuți în neființă.

În tradiția populară se crede că pe 2 noiembrie sufletele celor decedați coboară pe pământ, motiv pentru care se dă de pomană mâncare gătită. Gospodinele pregătesc sarmale, deserturi și scot vinul cel mai bun.

Asemenea Moșilor de vară, la Moșii de toamnă se respectă numeroase superstiții pentru liniștea celor decedați. Nu este bine să circuli noaptea, deoarece sufletele morților colindă. Cel mai periculos este să ieși în noaptea din ajunul Moșilor și în ziua Moșilor, când sufletele se întorc la morminte și așteaptă să meargă la cer. De Moși, gospodinele nu mătură, nu spală și nu aruncă gunoiul, pentru a nu deranja sufletele.

Teologii explică faptul că Sfinții Părinți au rânduit ca pomenirile celor adormiți să aibă loc sâmbăta, deoarece este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, eliberându-i pe cei drepți. De asemenea, sâmbăta este aproape de duminică, ziua Învierii.

„În tradiția ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică colivă, prescură și vin pentru a fi sfințite. Se sfințesc și pachetele cu alimente, care sunt împărțite după slujbă. Noi, ortodocșii, ne rugăm pentru sufletele celor adormiți, crezând că prin rugăciunile noastre, acestea vor ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât cea în care s-au despărțit de trup”, explică preotul Paul Tudorache din parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Călărași.

„Provenită din cultul arhaic, sărbătoarea își are originea în timpul geto-dacilor, reprezentând o formă a cultului strămoșilor. Această tradiție este marcată în fiecare anotimp: Moșii de primăvară (Mucenicii), Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moșii de toamnă (Ziua Crucii, Sfânta Maria Mică) și Moșii de iarnă. Ziua de sâmbătă a fost aleasă pentru că este ziua în care Hristos a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul a coborât în iad pentru a-i elibera pe cei drepți”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.

Credincioșii obișnuiesc să pomenească în această zi pe toți cei adormiți din neam.

„Biserica îi numește pe cei trecuți din această lume „adormiți”, un termen care implică posibilitatea trezirii. Nu se vorbește de trecere în neființă, ci de o trecere dintr-un mod de existență în altul. Hristos a asociat termenul „adormit” cu învierea. Când a ajuns la casa lui Iair, a cărui fiică murise, a spus: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca 8,52). Conform Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge fie la fericire, fie la suferință, în funcție de modul în care a trăit. Aceste stări nu sunt definitive, ele durând până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și vor fi stabilite hotărârile finale privind fericirea sau suferința”, continuă Sorin Mazilescu.

Tradiția creștină afirmă că ofrandele aduse pentru sufletele celor adormiți au puterea de a mijloci pe lângă Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor. Urmașii merg la cimitir pentru a curăța mormintele și a pune flori și lumânări la căpătâiul celor răposați.

De unde vine denumirea de „Moși”?

Simion Florea Marian menționa în lucrarea „Trilogia vieții” că în spațiul românesc există 20 de zile de Moși pe parcursul anului. Cuvântul „moși” provine de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice.

Același lucru este explicat și de pr. lect. dr. Marian Mihai: „La fiecare Sfântă Liturghie, preotul pomenește pe strămoși, moși, părinți, frați și surori, precum și pe toți cei adormiți din neamul nostru. Când plecăm din această lume, nu facem altceva decât să ne alăturăm neamului nostru, celor care au plecat înaintea noastră. De aceea, îi pomenim și săvârșim Sfânta Liturghie pentru ei. Următoarea pomenire, Moșii de iarnă, va avea loc în februarie”.

În toate bisericile, după Sfânta Liturghie, se vor oficia parastase de obște pentru cei decedați.

„Noi, ortodocșii, ne rugăm pentru cei morți, având credința că prin rugăciunile noastre, sufletul pomenit va ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup”, explică cercetătorul etnografic.

La Proscomidie, preotul scoate miridele pentru morți și le așază sub Sfântul Agneț, rostind numele celor din pomelnicele aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se transformă în Trupul și Sângele Domnului:

„Astfel, miridele (reprezentând pe cei pomeniți) participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos pe Sfântul Disc”.

Sâmbăta, ziua de pomenire a morților

Moșii sunt pomeniți sâmbăta deoarece este ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a coborât la Iad pentru a elibera pe cei drepți adormiți.

Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbăta, deoarece această zi precede duminica – ziua Învierii – considerată și prima zi a noii creații sau ziua veșniciei.

„Moșii de toamnă”, una dintre cele 20 de zile de Moși din spațiul românesc

Simion Florea Marian menționează în lucrarea „Trilogia vieții” că pe parcursul anului, în spațiul românesc, există 20 de zile de Moși.

Cuvântul „moși” provine de la „strămoși” și se referă la cei trecuți la cele veșnice. Termenul „moși” se aplică nu doar celor decedați, ci și principalelor sărbători dedicate lor și pomenilor oferite în memoria lor.