Din Sfânta Scriptură am aflat că Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte, şi a fost fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor.
Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el, în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).
Însă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20).
Dat fiind faptul că în această zi, vrăjitoarele au mai mult spor în vrăjitoriile lor, pe vremuri, preotul nu anunţa când ar trebui să fie sărbătorit sfântul, tocmai pentru a feri pe credincioşi de lucrarea « răului » făcut de vrăjitoare.
Pentru a proteja casa de rele, în ziua Sfântului Andrei nu se mătură casa, nu se duce gunoiul şi nu se face baie. Există şi o metodă de a se proteja de aceste duhuri care pot apărea, dar ea nu este practicată de toată lumea, ci numai de curajoşi. Se merge la o răscruce de drumuri, se pune un ceaun cu apă la fiert şi se spun descântece în jurul lui.
Noaptea Sfântului Andrei mai este numită şi noaptea lupului pentru că acum atacă lupii animalele din gospodărie dacă porţile nu sunt unse cu usturoi sau dacă în fântâni nu au fost aruncaţi câţiva căţei pisaţi cu o seară înainte. În zona Moldovei, femeile nici nu au voie să toarcă o săptămână înainte şi nici să spele rufele la rău, tot pentru a evita « întâlnirile » cu strigoii. De casele unde nu se lucrează în această zi, lupii nu se apropie, pentru că le este frică.
În seara aceasta, feţele şi femeile văduve îşi fac vrăji pentru ursită. În unele zone ale ţării, în noaptea dinaintea Sfântului Andrei, se strâng tinerii la una din gospodării şi pregătesc o căciulă plină cu căţei de usturoi. Se mănâncă, se bea, se petrece până la ziuă, dar nimeni nu doarme pentru a păzi usturoiul. Dimineaţa, feţele îşi împart între ele usturoiul pe care îl folosesc apoi la descântece de dragoste sau ca leac pentru unele boli socotite grele.
Să nu uităm că , vremea din noaptea de Sfântul Andrei prevestește cum va fi iarna. Dacă cerul va fi senin, ne așteaptă o iarnă ușoară…
