Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, este prăznuit în calendarul ortodox pe 26 octombrie și aduce cu sine o serie de tradiții și superstiții menite să aducă noroc și protecție.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, originar din Tesalonic, a trăit în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximilian Galeriu (284-311) și era fiul unui conducător local, botezat în taină de părinți de teamă să nu fie persecutat pentru credința sa creștină. După ce a luptat pentru credință, a murit străpuns de sulițele soldaților. În prezent, este cinstit pe 26 octombrie în Biserica Ortodoxă.

Această sărbătoare marchează simbolic sfârșitul toamnei și începutul iernii, fiind una dintre cele mai importante, după Sfânta Parascheva. Tradiția populară spune că în această zi căldura se retrage în pământ, iar gerul își face simțită prezența.

Obiceiuri și interdicții de Sfântul Dumitru

În ziua Sfântului Dumitru, pieptănul este interzis; folosirea lui ar atrage necazuri și primejdii. În Bucovina, se crede că cei care seamănă usturoiul după această zi vor avea parte de pierderi.

Pentru cei care au datorii, ziua de Sfântul Dumitru este ultima șansă de a-și achita restanțele pentru a începe anul următor cu noroc.

În preajma sărbătorii, se aprind focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoși tot anul. Flăcările au rolul de a alunga animalele sălbatice și de a încălzi sufletele morților. După ce focul se stinge, țăranii aruncă un cărbune în grădină pentru a avea recoltă bogată.

De asemenea, femeile împart fructe uscate, mere, nuci și covrigi copiilor. În unele zone, se împarte grâu fiert cu lapte și colivă pentru sufletele celor trecuți în neființă.