Părintele Nicolae Tănase subliniază că neîmplinirea unei rugăciuni poate fi interpretată ca o manifestare a voii divine, care fie dorește altceva pentru noi, fie ne protejează de un rău mai mare. El afirmă că, în cazul în care ne dorim copii, datoria noastră este să ne dorim sincer, iar Dumnezeu, cunoscând această dorință și sinceritatea inimii noastre, va rândui ceea ce este potrivit. Dacă nu se întâmplă așa, înseamnă că Dumnezeu are un plan diferit sau ne feresc de ceva grav.
„Lasă-te în voia lui Dumnezeu!” este îndemnul părintelui, care ne invită să ne încredințăm în totalitate Creatorului, spunând în rugăciune: „Tată, în mâinile Tale îmi predau inima.”
El continuă cu o rugăciune de predare totală, cerând ca din inimă să izvorască gânduri bune, viață curată, credincioșie în căsătorie, dragoste sfântă, respect față de avuția altora, mărturisire dreaptă și slăvirea numelui lui Dumnezeu:
„Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima. Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gândurile bune, şi viaţa, şi credincioşia în căsătorie, şi sfânta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău nume. Amin.”
Într-o discuție legată de acceptarea voii divine, părintele răspunde unei întrebări referitoare la ideea exprimată de un preot care susține că trebuie să primim lucrurile fatalist, pentru că voia lui Dumnezeu nu poate fi schimbată.
„Aşa a spus acela? Şi nu l-ai întrebat atunci el ce motiv mai are de a exista? De ce poartă rasa dacă nu schimbăm prin rugăciune voia lui Dumnezeu? Vai, vai, vai!… Acestea îţi dau dureri de cap! Să iei aspirine, nu alta!”, a replicat părintele Nicolae Tănase.
El explică că prin rugăciune ne adresăm lui Hristos, care ia asupra Sa toate poverile atunci când vede că cererea noastră nu contravine interesului nostru duhovnicesc. Dumnezeu respectă liberul arbitru al omului și nu intervine forțat, evitând totodată să ofere prilej de plângere diavolului.
Părintele mai atrage atenția asupra faptului că oamenii caută adesea mai întâi alinarea în oameni și abia după ce sunt dezamăgiți se întorc către Dumnezeu. El recomandă ca mângâierea dumnezeiască să fie căutată de la început, deoarece este singura alinare autentică.
„Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Atunci când ne încredinţăm viitorul nostru lui Hristos, Îl „obligăm” să ne ajute.”