Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora sunt comemorate anual pe 10 septembrie în calendarul ortodox. Aceste trei surori au trăit în timpul împăratului Galeriu Maximian, într-o perioadă în care creștinismul era interzis în Imperiul Roman, iar credincioșii erau nevoiți să se ascundă.
Minodora, Mitrodora și Nimfodora s-au dedicat pe deplin credinței creștine, retrăgându-se în munți, aproape de apele numite Pitia, pentru a se ruga și a posti fără teamă de persecuții. Ele și-au dorit să trăiască în adevăr și să se bucure de tainele Domnului, departe de lume.
Pentru credința lor statornică, au fost binecuvântate cu darul facerii de minuni și au devenit cunoscute în cetate ca ajutătoare ale creștinilor aflați în suferință, fiind căutate pentru vindecări.
Persecuțiile împăraților Dioclețian și Maximian s-au intensificat, iar Sfintele au fost chemate la judecată. Având o frumusețe aparte, le-a fost propusă căsătoria cu nobili, însă au refuzat să renunțe la credința lor.
Guvernatorul a poruncit torturarea surorii mai mari, Minodora, în încercarea de a-i determina pe celelalte să renunțe la creștinism, însă acestea au rămas neclintite. După chinuri cumplite, Mitrodora și Nimfodora au fost ucise.
Conform pravila.ro, la scurt timp după martiriul surorilor, s-a pogorât foc din cer care a izbăvit satul, iar guvernatorul împreună cu cei care le-au persecutat au murit.
Rugăciunea care se rostește în această zi, în cinstea Sfintei Treimi și a Sfintei Mucenițe, amintește curajul și statornicia acestora.
„Faceți Milostivă pe Treimea Cea Nezidită, pe Care cu dreaptă credință ați propovăduit-o, Măritelor Mucenițe, nouă celor ce cinstim acum Dumnezeieștile voastre nevoințe, de Dumnezeu fericitelor.”
„Cuvintele vrăjmașului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinței celei Dumnezeiești, ci au răbdat întreitele valuri ale chinurilor și moarte fără dreptate pentru Hristos, Viața tuturor.”
„Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.”
„Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie bărbătească preacinstitele și au surpat pe balaurul cel mare și viclean, călcându-l cu picioarele.”
„Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).”
„Ca pe o Cămară Însuflețită și Locaș Nepieritor, ca pe o Ușă Cerească și ca pe o Masă Dumnezeiască, ca pe un Palat și Scaun al Stăpânului, pe Maria cea Preacurată cu laude să o cinstim.”
