Miercurea Mare, ziua în care Iuda Iscarioteanul l-a trădat pe Iisus Hristos, este marcată anual în Săptămâna Patimilor prin slujbe religioase și o serie de tradiții populare cu semnificații adânci. Această zi, care precede ultimele momente ale Patimilor, este prilej de reflecție asupra gesturilor contrastante ale femeii păcătoase și ale ucenicului trădător, dar și ultima zi în care, conform obiceiurilor, se mai pot face treburi gospodărești înainte de a intra în perioada strictă a postului și respectului pentru Sfintele Paști.
<pÎn ziua de miercuri din Săptămâna Patimilor, în bisericile ortodoxe continuă Deniile, slujbe solemne prin care credincioșii îl însoțesc pe Iisus pe drumul Crucii, până la moartea și Învierea Sa. Potrivit tradiției, este pomenită femeia păcătoasă care, prin căință și smerenie, L-a uns pe Hristos cu mir scump, devenind astfel mironosiță. În același timp, este amintită vânzarea lui Iisus de către Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece ucenici, pentru treizeci de arginți.
Biserica Ortodoxă recomandă ca în această zi să fie luate aminte cele două exemple opuse: cel al femeii care, prin gestul său, s-a apropiat de Dumnezeu și cel al trădătorului care a vândut pe Mântuitorul. De asemenea, Sfânta Tradiție a rânduit ca miercurea să fie zi de post, alături de vinerea în care Iisus a fost răstignit, cele două fiind considerate zile obligatorii de post pe tot parcursul anului, conform crestinortodox.ro.
Evangheliile consemnează că Iisus a petrecut miercurea în Betania, în casa prietenilor săi Lazăr, Marta și Maria, precum și în casa lui Simon Leprosul. Aici, o femeie s-a apropiat de El cu un vas de alabastru plin cu mir scump și L-a uns pe cap, gest care a stârnit nemulțumirea ucenicilor, preocupați de valoarea materială a mirului.
În acest context, Iisus a explicat sensul profund al gestului: „Pentru ce aduceți supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveți cu voi, iar pe Mine nu Mă aveți pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Și drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 26,6-13).
În aceeași zi, la Ierusalim, fariseii și cărturarii au început să comploteze în taină pentru prinderea și uciderea lui Iisus, temându-se de influența Sa asupra mulțimii. „Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă” (Matei 26,4).
Tot în această zi, Iuda Iscarioteanul s-a întâlnit cu arhiereii și a acceptat oferta de treizeci de arginți pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei 26,15-16).
Conform credințelor populare, cei care țin post negru în Miercurea Mare vor fi protejați pe parcursul anului de boli de către Sfânta Miercură. De asemenea, există obiceiul de a arunca cenușa din sobă peste straturile din grădină, în această zi, deoarece se crede că aceasta are puteri magice și contribuie la rodirea bogată a plantelor.
Totodată, tradiția mai spune că aceasta este ultima zi în care se pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă haine, iar bărbații trebuie să rămână aproape de casă pentru a-și sprijini soțiile în pregătirile pentru perioada care urmează.
