Rusaliile, sărbătorite în acest an pe 20 și 21 iunie, reprezintă una dintre cele mai importante tradiții religioase și populare din România, aproape la egalitate cu Paștele și Crăciunul. Această sărbătoare cu dată mobilă marchează Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor și este însoțită de numeroase obiceiuri menite să protejeze oamenii și recoltele de spiritele rele, precum și de ritualuri de pomenire a celor trecuți în neființă. Tradițiile populare legate de Rusalii includ interdicții de lucru, purtarea pelinului și usturoiului, evitarea vârfurilor dealurilor și respectarea unor superstiții legate de apariția ielelor – spirite feminine mitice cu rol ambivalent în folclor.
Rusaliile, cunoscute și sub denumirea de iele, sunt figuri mitice feminine care apar în noaptea dinaintea cântatului cocoșilor, între Paște și sărbătoarea Rusaliilor. Acestea sunt descrise ca fecioare îmbrăcate în alb, care se adună în cete de 3, 5, 7 sau 9 și se plimbă prin aer, pe lângă fântâni, pomi și sub streșinile caselor, însoțite uneori de lăutari. În folclorul românesc, ielele sunt considerate spirite rebele ale morților care, după ce petrec Paștele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lumea subpământeană, fiind active doar pe timpul verii, spre deosebire de strigoi, care apar iarna.
Ion Ghinoiu descrie aceste creaturi în cartea „Calendarul țăranului român” ca fiind vizibile numai pentru anumite persoane și capabile să pedepsească pe cei care le tulbură liniștea. Se credea că cei care ascultă cântecele ielelor sau le văd dansul pot rămâne fără grai sau pot suferi paralizii locale. Pentru a se proteja, oamenii purtau pelin și usturoi la brâu sau urechi, iar în unele regiuni era interzisă urcarea pe dealuri de Rusalii, pentru a evita să fie „pocniți” de iele.
Din perspectivă creștină, Rusaliile – cunoscute și ca Pogorârea Sfântului Duh sau Duminica Cincizecimii – sunt celebrate în a cincizecea zi după Paști și marchează momentul în care Sfântul Duh s-a pogorât asupra ucenicilor lui Iisus, dând naștere Bisericii creștine. Evenimentul este amintit anual prin slujbe speciale în Biserica Ortodoxă, inclusiv prin binecuvântarea ramurilor de nuc și tei, simbolizând limbile de foc care au apărut peste apostoli.
Duminica Rusaliilor, după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba „Vecernia plecării genunchilor”, în care preoții și credincioșii îngenunchează în semn de smerenie și rugăciune, un obicei justificat în ciuda interdicției de a îngenunchea în perioada pascală. În cadrul acestei slujbe, se citesc șapte rugăciuni de binecuvântare a ramurilor verzi, care apoi sunt împărțite credincioșilor, fiind stropite cu aghiasmă mică în fața Sfintelor Uși.
Pogorârea Sfântului Duh este considerată, alături de Paște, una dintre cele mai vechi sărbători creștine, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În aceeași zi, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, circa 3.000 de persoane s-au convertit la creștinism, formând prima comunitate creștină din Ierusalim.
În calendarul popular, luna iunie, denumită și Cireșar, este considerată o lună a maturizării vegetației și a vremii instabile, când vijeliile sau grindina pot afecta recoltă. Sărbătorile importante care se succed rapid anul acesta sunt Rusaliile (20-21 iunie), solstițiul de vară (21 iunie) și Sânzienele (24 iunie).
Pe lângă iele, folclorul românesc menționează numeroase alte ființe supranaturale, cum ar fi zânele, denumite în unele zone Șoimanele, Măiestrele sau Fetele Câmpului, care se crede că locuiesc în codrii întunecați sau în văzduh. Acestea pot fi binevoitoare dacă sunt respectate, iar oamenii le lasă ofrande, precum cununi de spice la seceriș sau fire netăiate de grâu pe câmp.
În credința populară, Rusaliile au un adversar ritualic reprezentat de Ceata Călușarilor, care prin dansuri și gesturi ceremoniale „alungă” spiritele ielelor. Jocul Călușarilor simbolizează victoria asupra acestor forțe invizibile, iar zgomotul produs de ciocnitul bețelor și strigătele lor sperie ielele.
Superstițiile legate de Rusalii, prezentate în cartea „Superstițiile Poporului Român” de Gh. F. Ciaușanu, includ interdicții clare: nu este bine să te sui pe vârfurile dealurilor, nu se lucrează în casă sau pe câmp, iar usturoiul și pelinul sunt considerate mijloace de apărare împotriva spiritelor rele. De asemenea, se spune că cei atinși de iele pot suferi diverse maladii, iar expresii precum „lovit de iele” sau „apucat de iele” reflectă această credință populară legată de boli reumatismale sau neuropsihice.
În mitologia slavă, Rusalka este un spirit al apelor – uneori benefic, alteori periculos pentru oameni. Aceste creaturi erau văzute ca sirene care aduceau umiditate necesară culturilor primăvara, iar percepția lor ca „spirite necurate” s-a accentuat începând cu secolul XIX. Rusalka este și titlul unei opere celebre compuse de Antonín Dvořák.
Sărbătoarea Rusaliilor este precedată de o săptămână dedicată cinstirii morților și protecției împotriva spiritelor rele, perioadă în care au loc Moșii de vară (numiți și Moșii de Oale sau Moșii de Cireșe). În această zi, prin oferirea de mâncare de pomană, cum ar fi preparate din cereale și lapte, se aduc ofrande pentru sufletele celor plecați, în vederea împăcării lor și a închiderii „porților” între lumea celor vii și cea a morților.
